La ce sunt buni prietenii, dacă nu l-a împrumutat cărți? Acest roman l-am șterpelit din biblioteca vecinei mele împreună cu încă un teanc de cărți. Mai am încă 4 zile până am să pot să îmi cumpăr cărți. Atunci când fac o promisiune, obișnuiesc să mă țin de ea.

Am rămas fără cuvinte după ce am citit această carte. Pur și simplu, este o poveste care te lasă cu gura căscată. Personajul principal este chiar autoarea, Jeannette Walls. Aceasta își povestește copilăria foarte neobișnuită. A crescut într-o familie nonconformistă, neîngrădită de reguli, unde traiul neîngrijit era o dovadă a aproprierii ființei de natură. Este învățată să nu se teamă de nimic, să lupte cu Demonii, să trăiască liberă și independentă. Fata trece prin multe „aventuri” și învață să se descurce în orice situație.

Peste roman planează o atmosferă profundă de tristețe. Tot timpul cât l-am citit am fost prost dispusă și foarte, dar foarte, tristă. Deși nu pare decât o poveste banală, este una în care este imposibil să nu te implici emoțional. Sunt o fire care se consideră cât de cât independentă și căreia îi place să facă lucruri diferite/ciudate. Acest roman m-a făcut să îmi șlefuiesc puțin această fire și, desigur, vederea mea asupra vieții.

Personajul Jeannette (sau autoarea, nu știu exact cum ar trebui să mă exprim) a trecut prin multe. Mergea din loc în loc, rareori familia ei rămânea mai mult de câteva săptămâni într-un singur oraș. A trebuit să se adapteze. A gătit încă de la trei ani, când își fierbea singură crenvurști. Mai apoi, a trebuit să facă față copiilor care o batjocoreau din cauza sărăciei în care locuia. A fost nevoită să își procure mâncare chiar și din gunoi. Cu un tată alcoolic, care se credea mare inventator, și cu o mamă, care dorea să se îngrijească doar de ea și să devină artistă, Jeannette a avut o copilărie foarte grea. Consider că a fost și o persoană mai puternică decât mulți dintre noi.

Acțiunea pare desprinsă din romanele de ficțiune. Ceea ce se întâmplă este atât de uluitor și, uneori, atât de ghinionist, că pare desprins din povești. Și să fie privite, aceste întâmplări, prin ochii unui copil este… fără cuvinte.

Ca să citești această carte ai nevoie de curaj ca să o duci până la capăt. Recomand să fie citită într-o perioadă de reflexie, în niciun caz, atunci când doriți să vă relaxați deoarece sigur nu veți reuși.

Romanul poate fi citit de oricine, de la adolescenți până la cei mai puțin tineri. Consider că este o carte care merită citită, și chiar ridică câteva probleme care te fac să reflectezi la ceea ce știai și la ceea ce crezi.

Până data viitoare, să aveți o viață fericită! 🙂