Ah… îmi era dor de senzația scrierii unei noi recenzii. Din păcate însă, astăzi este despre o carte nu foarte interesantă, dar destul de plăcută de lecturat. Știu, deja v-am băgat în ceață. Dar haideți să vă explic de ce, chiar dacă nu mi-a plăcut deosebit de mult, am citit pâna la final XOXO.
carte
Aceasta este prima recenzie pe care o scriu de multe multe luni și chiar mă bucur că am reușit să pun din nou mâinile pe tastatură și să mă conving să scriu despre o carte. The Twisted Tree este un roman pe care l-am avut de câțiva ani buni, și acum îmi aduc aminte cum l-am cumpărat din Waterstones în Londra și cum am citit câteva pagini cât o așteptam pe mama să facă cumpărături în Primark. Cartea îmi aduce aminte de vremuri foarte frumoase.
Încă nu știu de ce am așteptat atât de mult ca să vorbesc despre această carte. Am citit-o în luna martie, dar până acum nu mi-am găsit timp să stau să vorbesc despre ea. Poate îmi vine mie mai greu să îmi exprim opiniile despre cărțile de non-ficțiune, ori poate e doar lipsa alocării de timp. Cert e că acum e timpul să vorbim despre ea și să vă explic de ce ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru mulți dintre noi.
Mi se pare că luna martie a trecut așa de repede! Numai am clipit o dată și deja s-a terminat. Dar este o nouă lună și asta înseamnă noi cărți pe care să le citesc!
Martie nu a fost una dintre cele mai bune luni ale mele, dar am reușit totuși să citesc câteva cărți. Ca să fiu sinceră, cred că a fost o lună destul de obișnuită. Tot ce am făcut a fost să mă chinui cu facultatea, să mă plâng de toate lucrurile pe care trebuie să le fac și, printre acestea, să mai citesc câteva pagini ici-colo.
Aceasta a fost o lectură surpriză ca să fiu sinceră. Nu am prevăzut-o și nici nu o aveam în vedere pentru viitorul apropiat, dar uite că am ajuns și aici. Ei bine, părerea mea despre Căminul copiilor deosebiți se poate rezuma în: da dar nu.
Ultima carte pe care am citit-o pot spune că a fost ca o palmă peste față. Mi-a arătat că nici nu am idee de fapt prin ce trec unii oameni și că anumite condiții de viață pe care le considerăm primitive încă există. A fost sfâșietor, trist, dar eye-opening.
Înainte ca pandemia să vină peste noi, am fost destul de prezentă în lumea literară, mai ales a cititorilor și a creatorilor de conținut despre cărți. Dar, așa cum nu am mai scris pe blog jumătate de an, așa m-am izolat și din această lume. Acum fac eforturi să revin.
Nu s-au întâmplat prea multe în ultimele săptămâni, dar tot am simțit nevoia să vă povestesc despre ce am mai făcut și să vă spun câte ceva despre cartea pe care o citesc în acest moment.
După ce am terminat seria Făpturile văzduhului și am decis să iau o mică (mai mare) pauză de la genul fantasy, am început să citesc celelalte cărți pe care le mai aveam și așa am ajuns și la Băiatul din bulă care a fost pe măsură așteptărilor mele.
World Of Books Web 