Nu știu dacă mă veți crede, dar vă spun cu mâna pe inimă că am intrat în cel puțin cinci librării ca să caut această carte. Era pe atunci când încă nu ajunsese în librării și o căutam cu disperare. Dar mi-a căzut singură în brațe, atunci când am mers la o lansare de carte la Librarium TNB și fix acolo era frumusețea asta. Nu cred că mai e necesar să spun cât de mult mi-am dorit să o citesc.
După ce am terminat Sad Girls aveam nevoie de ceva care să mă țină în priză, asta dacă voiam să termin cele 4 cărți pe care le mai am de citit din TBR-ul pentru luna iulie. Așa că am pus bilețele cu numele tuturor cărților într-un bol și m-am rugat universului să îmi dea ceva ce să mă țină lipită de carte. Și asta am exstras.
Am cumpărat Sad Girls acum câțiva ani, când am fost pentru prima dată în librăria Shakespeare and Company din Paris. Nu auzisem niciodată de ea, dar descrierea mi se părea interesantă așa că am decis să o iau. Și până acum, nu am avut ocazia să o citesc.
Așa după cum ați observat, dacă mi-ați urmărit blogul, am recitit Pecetea morții ca mai apoi să citesc pentru prima dată Cumpăna destinelor. Am făcut asta deoarece nu îmi aminteam aproape deloc ce se întâmpla în primul volum și chiar voiam ca să văd cum se termină această dulogie. Așa că am citit ambele volum în decursul unei săptămâni.
Nici nu știu când am citit prima dată Pecetea morții de Veronica Roth. Cert e că am pus mâna pe al doilea volum (și ultimul), Cumpăna destinelor, de ceva timp. Nu mai știam mai nimic din ce se întâmplă în primul volum, așa că am decis să recitesc Pecetea morții și apoi să mă apuc de Cumpăna destinelor.
După un an și jumătate de la cel de-al doilea volum al seriei, am pus mâna și pe ultimul volum ce încheie trilogia. La final de serie, nu știu ce părere am. De fapt, nici nu știu de ce am citit toate volumele, deși mă bucur că am reușit să fac asta.
Nu m-am gândit să citesc acestă carte până ce nu s-a hotărât că o vom discuta la următorul club de carte de la Storia Books. Astfel că, deși nu prea m-am simțit atrasă de carte, la primul drum într-o librărie, am ieșit cu ea în mână. Și nu îmi regret nici acum decizia.
