Am așteptat atât de mult acest roman și am fost atât de fericită atunci când am pus mâna pe el! Abia așteptam să descopăr următoarele aventuri ale lui Audrey Rose și ale tânărului Thomas Cresswell. Dar ceea ce am găsit nu a fost deloc pe măsura așteptărilor mele.
carte
Povestea mea cu Orangeboy e una mai specială, mai aparte. Asta pentru că am citit-o cu gândul că voi vorbi despre ea la Gaudeamus. Și a fost o experiență uimitoare!
Când am citit cartea aceasta nu mă așteptam să îi fac o recenzie. Dar zilele au trecut și eu am terminat cartea. Și mi-am dat seama că nu pot să trec la o altă carte până nu scriu despre aceasta.
Mi-am dorit foarte mult să citesc carte aceasta pentru că în următoarea săptămână plănuiesc să plec într-o excursie în Roma (și am fost, am scris recenzia în septembrie). Știu că acțiunea din carte se petrece în Florența, dar și Roma e în aceeași țară așa că am zis că are sens. Dar nu a fost așa cum speram.
Mi-a luat aproape trei săptămâni să citesc cartea aceasta. Mult. Din punctul meu de vedere. Și, de asemenea, m-am ales și cu un frumos reading slump la începutul maratonului. Pe scurt, am terminat înainte să încep. Deci, ce părere am până la urmă despre carte?
Îmi place la nebunie să citesc cărți ușoare în timpul verii. Ce înseamnă pentru mine cărți ușoare? Sunt acelea care nu mă implică decât minim emoțional ori mă implică emoțional doar în povești de dragoste, sunt acelea în care nu există teme grele cum ar fi războiul sau moartea, pe scurt, cam tot ce e YA contemporan ori romance. Și da, Cuvinte în albastru intens este o carte ușoară, chiar dacă implică și moartea.
Mi-a trecut prin cap să nu mai scriu acest articol, dar, să fim sinceri, nu se putea fără. Ador Halloweenul și lecturi cu vibe-uri spooky, deci trebuia să scriu despre ele.
