Astăzi am făcut ceva complet neașteptat. M-am pus la birou să scriu o postare. De când nu am mai făcut asta? De 2 luni? Mai mult, mai puțin? Nici nu știu. Dar ca să vă explic, eu mi-am pus în cap să renunț la blog. Dar uitați-mă aici. Ce surpriză! 😂
Încă nu știu de ce am așteptat atât de mult ca să vorbesc despre această carte. Am citit-o în luna martie, dar până acum nu mi-am găsit timp să stau să vorbesc despre ea. Poate îmi vine mie mai greu să îmi exprim opiniile despre cărțile de non-ficțiune, ori poate e doar lipsa alocării de timp. Cert e că acum e timpul să vorbim despre ea și să vă explic de ce ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru mulți dintre noi.
Mi se pare că luna martie a trecut așa de repede! Numai am clipit o dată și deja s-a terminat. Dar este o nouă lună și asta înseamnă noi cărți pe care să le citesc!
Martie nu a fost una dintre cele mai bune luni ale mele, dar am reușit totuși să citesc câteva cărți. Ca să fiu sinceră, cred că a fost o lună destul de obișnuită. Tot ce am făcut a fost să mă chinui cu facultatea, să mă plâng de toate lucrurile pe care trebuie să le fac și, printre acestea, să mai citesc câteva pagini ici-colo.
Aceasta a fost o lectură surpriză ca să fiu sinceră. Nu am prevăzut-o și nici nu o aveam în vedere pentru viitorul apropiat, dar uite că am ajuns și aici. Ei bine, părerea mea despre Căminul copiilor deosebiți se poate rezuma în: da dar nu.
După cum știți, în călătoria mea de cititor am trecut prin multe etape. Am fost sceptică în ceea ce privește cititul, a trebui să citesc cărți pentru că a trebui, m-am îndrăgostit de cărți, am devenit un cititor avid, devoram cărți una după alta, am început să ador romanele fantasy și YA și apoi ceva s-a întâmplat. Am început să îmi placă din ce în ce mai puține cărți și să nu mai știu ce fel de romane mi-ar plăcea să lecturez. Așa am început să ies din ceea ce obișnuia să fie zona mea de confort și să explorez.
Ultima carte pe care am citit-o pot spune că a fost ca o palmă peste față. Mi-a arătat că nici nu am idee de fapt prin ce trec unii oameni și că anumite condiții de viață pe care le considerăm primitive încă există. A fost sfâșietor, trist, dar eye-opening.
Înainte ca pandemia să vină peste noi, am fost destul de prezentă în lumea literară, mai ales a cititorilor și a creatorilor de conținut despre cărți. Dar, așa cum nu am mai scris pe blog jumătate de an, așa m-am izolat și din această lume. Acum fac eforturi să revin.
Nici nu mai știu de când nu am scris un TBR, dar adevărul e că acesta este unul dintre cele mai distractive tipuri de postări de scris. Pe scurt, fac o listă cu cărți pe care vreau să le citesc în luna respectivă și eșuez lamentabil să le citesc pe toate 😂
În noiembrie, când am scris ultima postare de pe blog, nu am știut că deși scriam despre cum am decis să renunț la blog dar nu am reușit, voi ajunge ca nici în următoarele 4 luni să nu postez nimic. Însă această experiență m-a învățat câteva lucruri pe care sper să nu le uit în viitor.
