Am amânat foarte multe zile să scriu această recenzie. Motivul principal îl constituie faptul că îmi este greu să vorbesc despre această carte, pe de-o parte, pentru că nu am prea multă experiență în a recenza volume de poezie și, pe de altă parte, pentru că nu știu câtă dreptate pot să îi fac acestei cărți. Dar haideți să vorbim mai pe larg despre ea.
recenzie
După ce am terminat seria Făpturile văzduhului și am decis să iau o mică (mai mare) pauză de la genul fantasy, am început să citesc celelalte cărți pe care le mai aveam și așa am ajuns și la Băiatul din bulă care a fost pe măsură așteptărilor mele.
Unul dintre lucrurile ciudate e că nu e prima carte pe care o citesc de la Collen Hoover. De fapt, cred că e chiar a treia! Și totuși, deși nu sunt mare fană al genului adult romance, continui să mai iau din când în când o carte din acest gen.
Ultimul volum din serie a fost ceva la care nu mă așteptam. Am simțit de parcă autoarea a reușit cumva să schimbe acel pas al evenimentelor, din fericire pentru mine. Am sentimente amestecate când vine vorba despre această carte…
După alte două săptămâni de când am terminat primul volum, am revenit să vă povestesc despre Regele malefic, cel de-al doilea volum din serie. Și nici nu știu exact dacă să zic că vin cu vești bune sau nu…
Da, a sosit timpul să citesc și această serie! După atâta timp și după atâta așteptare, să apară și să se traducă toate volumele, în sfârșit am reușit să pun mâna pe toate volumele și să le citesc pe toate, una după alta. Astfel că, săptămâna trecută, am terminat primul volum din serie și am destul de multe opinii de împărtășit cu voi…
Povestea mea cu această carte e una mult mai interesantă. De fapt, chiar cred că e unică. Și asta e pentru că a fost prima dată când nu am vrut să las o carte în librărie. Am simțit că trebuia să o iau acasă cu mine.
Am ajuns și la finalul trilogiei! Partea proastă nu e că se termină seria, ci momentul în care am citit-o. Tind să cred că aș fi avut o cu totul altă părere despre ea dacă nu aș fi citit-o în autoizolare…
Cel de-al doilea volum al seriei Tuturor băieților pe care i-am iubit se simte foarte tare ca un roman de legătură. Îi cam lipsește subtanța și se aseamănă mai mult cu o povestioară înainte de marele sfârșit al seriei. Nu știu dacă m-am făcut înțeleasă așa că o să vă povestesc mai mult…
Acum vreo patru ani am citit primele două volume din seria asta, dar nu am apucat să pun mână și pe ultimul volum. Astfel că, atunci când a apărut filmul, anul trecut, mi-am spus că mă voi apuca să citesc întreaga serie. Ei bine, până la urmă, un an mai târziu, am reușit să fac și asta…
