Ah… îmi era dor de senzația scrierii unei noi recenzii. Din păcate însă, astăzi este despre o carte nu foarte interesantă, dar destul de plăcută de lecturat. Știu, deja v-am băgat în ceață. Dar haideți să vă explic de ce, chiar dacă nu mi-a plăcut deosebit de mult, am citit pâna la final XOXO.
recenzie
Aceasta este prima recenzie pe care o scriu de multe multe luni și chiar mă bucur că am reușit să pun din nou mâinile pe tastatură și să mă conving să scriu despre o carte. The Twisted Tree este un roman pe care l-am avut de câțiva ani buni, și acum îmi aduc aminte cum l-am cumpărat din Waterstones în Londra și cum am citit câteva pagini cât o așteptam pe mama să facă cumpărături în Primark. Cartea îmi aduce aminte de vremuri foarte frumoase.
Încă nu știu de ce am așteptat atât de mult ca să vorbesc despre această carte. Am citit-o în luna martie, dar până acum nu mi-am găsit timp să stau să vorbesc despre ea. Poate îmi vine mie mai greu să îmi exprim opiniile despre cărțile de non-ficțiune, ori poate e doar lipsa alocării de timp. Cert e că acum e timpul să vorbim despre ea și să vă explic de ce ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru mulți dintre noi.
Aceasta a fost o lectură surpriză ca să fiu sinceră. Nu am prevăzut-o și nici nu o aveam în vedere pentru viitorul apropiat, dar uite că am ajuns și aici. Ei bine, părerea mea despre Căminul copiilor deosebiți se poate rezuma în: da dar nu.
Ultima carte pe care am citit-o pot spune că a fost ca o palmă peste față. Mi-a arătat că nici nu am idee de fapt prin ce trec unii oameni și că anumite condiții de viață pe care le considerăm primitive încă există. A fost sfâșietor, trist, dar eye-opening.
Am amânat foarte multe zile să scriu această recenzie. Motivul principal îl constituie faptul că îmi este greu să vorbesc despre această carte, pe de-o parte, pentru că nu am prea multă experiență în a recenza volume de poezie și, pe de altă parte, pentru că nu știu câtă dreptate pot să îi fac acestei cărți. Dar haideți să vorbim mai pe larg despre ea.
După ce am terminat seria Făpturile văzduhului și am decis să iau o mică (mai mare) pauză de la genul fantasy, am început să citesc celelalte cărți pe care le mai aveam și așa am ajuns și la Băiatul din bulă care a fost pe măsură așteptărilor mele.
Unul dintre lucrurile ciudate e că nu e prima carte pe care o citesc de la Collen Hoover. De fapt, cred că e chiar a treia! Și totuși, deși nu sunt mare fană al genului adult romance, continui să mai iau din când în când o carte din acest gen.
Ultimul volum din serie a fost ceva la care nu mă așteptam. Am simțit de parcă autoarea a reușit cumva să schimbe acel pas al evenimentelor, din fericire pentru mine. Am sentimente amestecate când vine vorba despre această carte…
După alte două săptămâni de când am terminat primul volum, am revenit să vă povestesc despre Regele malefic, cel de-al doilea volum din serie. Și nici nu știu exact dacă să zic că vin cu vești bune sau nu…
World Of Books Web 