Ah… îmi era dor de senzația scrierii unei noi recenzii. Din păcate însă, astăzi este despre o carte nu foarte interesantă, dar destul de plăcută de lecturat. Știu, deja v-am băgat în ceață. Dar haideți să vă explic de ce, chiar dacă nu mi-a plăcut deosebit de mult, am citit pâna la final XOXO.

TITLU: XOXO
AUTOR: Axie Oh
EDITURĂ: HarperTeen
NR. PAGINI: 352
ANUL PUBLICĂRII: 2021
RATING: ❤ ❤

Să începem cu începutul. De ce această carte? Pentru că m-a convins prețul de 2 dolari de pe Amazon, atunci când am prins-o la reducere, și știam că e ceva legat de Coreea de Sud. Astea au fost singurele motive. Momentul potrivit să o încep a fost pe la începutul lui ianuarie, când eram la muncă și așteptam pe cineva, așa că m-am gândit să mă apuc de un ebook. Am zis că e timpul să citesc XOXO.

Sinopsis

Jenny Go are șaisprezece ani. Este o violoncelistă plină de talent și sensibilitate și are un scop bine definit: să fie admisă la un conservator de prestigiu din Statele Unite. Duce o viață destul de singuratică: tatăl ei a murit de cancer, iar mama, o avocată de succes, are un program foarte încărcat. Obiectivul mamei este mai degrabă să-și ajute fiica să obțină o carieră de succes decât să o susțină emoțional. Când liceana îl cunoaște pe Jaewoo, în barul de karaoke al unchiului Jay, viața ei ia o turnură neașteptată.

Tânărul misterios și incredibil de atrăgător devine rapid una dintre provocările ei. Cei doi petrec o seară de neuitat, apoi băiatul se întoarce în Coreea de Sud. Câteva luni mai târziu, aflând că bunica lui Jenny este bolnavă, fata și mama ei se mută temporar în Seul. Jenny se transferă la o academie de muzică din oraș și are o surpriză de proporții: băiatul pe care l-a cunoscut acasă învață la aceeași școală cu ea. Însă el nu este un elev oarecare, ci un adevărat idol K-pop. Este membru al unui grup cu nenumărați fani.

---

Mda… știu că sună ca o poveste de pe Wattpad. Și da, chiar este ca una. Dar asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut să o citesc. Adică, să fiu sinceră, am citit cărți mai rele decât asta. Aici totul era foarte idealist și dramatic, dar măcar nu promovează degradarea femeii, stereotipuri (excesive) de gen sau alte lucruri în genul.

Dacă mă uit într-o lumină pozitivă la ea, aș putea spune că reprezintă o poveste pe care toate fangirl și-o doresc. Ceea ce mi se pare cumva drăguț că un autor s-a gândit să le de-a o poveste pe măsura dorințelor lor. Te simți bine atunci când măcar un personaj din carte îți trăiește visul.

Acțiunea mi s-a părut interesantă și nu m-a plictisit, dar cred că ceea ce chiar mi-a plăcut a fost modul în care am experimentat Coreea de Sud prin ochii unei străine. E ca și cum m-aș fi dus eu însămi să descopăr această țară. O prezentare idealistă, că vine vorba, dar pozitivă.

Mi-au plăcut și personajele, deși pe alocuri enervante și unele foarte stereotipizate (prietenii cei mai buni de care personajul principal uită și își aduce aminte de ei doar din când în când). Mi-a plăcut să văd totuși cum Jenny își face prieteni și cumva descoperă o senzație de aparținere într-un grup și într-o școală nouă. Desigur că întâlnim și colegi bârfitori și răutăcioși, care trebuie să condimenteze puțina acțiunea.

Dar așa cum cred că v-ați dat seama, principalul focus a fost pe relația dintre Jenny și Jaewoo, un K-pop idol cu o carieră în ascensiune continuă. Întâlnim situațiile în genul „nu putem fi împreună pentru că el e faimos și nu vreau să îi stric reputația, are multe de pierdut”, dar dacă tragi aer în piept și treci peste ele, te asigur că o să ai o experiență de lectură plăcută.

Într-un fel, simt că acest gen de cărți este necesar, mai ales atunci când vrei să iei o pauză, când vrei să citești ceva care să îți relaxeze mintea. Pur și simplu, nu mai e nevoie să te gândești și te scufunzi în problemele unei adolescente care își trăiește visul de a ieși cu un star.

Adică pentru mine a fost o lectură perfectă la 3 dimineața, când nu puteam să dorm, dar eram și foarte obosită 😅

Recomand această carte mai ales dacă ai între 12-16 ani, simt că o savurezi mult mai bine la această vârstă. Cred că mi-ar fi plăcut mult mai mult dacă încă eram adolescentă și aș fi gândit ca atunci. Mai ales când toată viața mea se referea la școală, teme și viață socială.