Să fiu sinceră, cam rămân fără idei despre ce să mai scriu pe blog și momentan încă nu am mai terminat nimic de citit ca să pot să scriu o recenzie. Așa că m-am gândit că nu ar fi rău să mă apuc din nou să fac topuri cu cărți. Astfel o să vă prezint cele 5 cărți cărora le-am dat 5 stele în 2020.
Povestea mea cu această carte e una mult mai interesantă. De fapt, chiar cred că e unică. Și asta e pentru că a fost prima dată când nu am vrut să las o carte în librărie. Am simțit că trebuia să o iau acasă cu mine.
Astăzi m-am hotărât să trec prin toate semnele mele de carte și să le sortez. Așa am ajuns să dau și peste acele semne care au mare valoare sentimentală. Pe unele le folosesc des, pe altele încă nu am apucat să le folosesc, dar cert e că întotdeauna vor avea o încărcătură emoțională atașată de ele.
M-am gândit mult despre ce să vorbesc astăzi, dar, până la urmă, m-am hotărât să vă povestesc despre experiența mea cu neterminarea cărților. Povestea mea cu ceea ce numesc DNF (did not finish) e una complexă, deși relativ recentă.
Am ajuns și la finalul trilogiei! Partea proastă nu e că se termină seria, ci momentul în care am citit-o. Tind să cred că aș fi avut o cu totul altă părere despre ea dacă nu aș fi citit-o în autoizolare…
Cel de-al doilea volum al seriei Tuturor băieților pe care i-am iubit se simte foarte tare ca un roman de legătură. Îi cam lipsește subtanța și se aseamănă mai mult cu o povestioară înainte de marele sfârșit al seriei. Nu știu dacă m-am făcut înțeleasă așa că o să vă povestesc mai mult…
Nu am mai avut de ceva timp un TBR, așa că mă gândeam să vă povestesc despre ce cărți plănuiesc să citesc în următoarea lună.
