Încă nu știu de ce am așteptat atât de mult ca să vorbesc despre această carte. Am citit-o în luna martie, dar până acum nu mi-am găsit timp să stau să vorbesc despre ea. Poate îmi vine mie mai greu să îmi exprim opiniile despre cărțile de non-ficțiune, ori poate e doar lipsa alocării de timp. Cert e că acum e timpul să vorbim despre ea și să vă explic de ce ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru mulți dintre noi.

TITLU: Why I’m No Longer Talking to White People About Race
AUTOR: Reni Eddo-Lodge
EDITURĂ: Bloomsbury Circus
NR. PAGINI: 249
ANUL PUBLICĂRII: 2017
RATING: ❤ ❤ ❤ ❤ ❤

Sinopsis

In 2014, award-winning journalist Reni Eddo-Lodge wrote about her frustration with the way that discussions of race and racism in Britain were being led by those who weren’t affected by it. She posted a piece on her blog, entitled: ‘Why I’m No Longer Talking to White People About Race’ that led to this book.

Exploring issues from eradicated black history to the political purpose of white dominance, whitewashed feminism to the inextricable link between class and race, Reni Eddo-Lodge offers a timely and essential new framework for how to see, acknowledge and counter racism. It is a searing, illuminating, absolutely necessary exploration of what it is to be a person of colour in Britain today.

---

Titlul, care s-ar traduce prin „De ce nu mai vorbesc cu oamenii albi despre rasă”, e ceea ce mi-a atras pentru prima dată atenția. El și faptul că văzusem anterior o fotografie cu Emma Watson care ținea în mână această carte. Astfel că, atunci când am văzut-o în Foyles, cu semnătura autoarei, am zis că nu ar fi rău să o cumpăr. Puțin știam atunci, în 2017, că voi ajunge să mă bucur de ea 4 ani mai târziu. Dar mă bucur că am făcut-o. Simt că am putut să o înțeleg cu adevărat de abia după multe evenimente care s-au întâmplat și după multe lucruri pe care le-am citit pe internet.

Dar să vă povestesc mai bine despre ce vorbește cartea. Așa cum ne putem da seama din titlu, este o carte despre rasă și despre rasism. Am crede că în 2021 nu am mai putea vorbi despre rasism, dar adevărul e că rasismul este încă foarte pregnant în lumea noastră, dar mult mai bine ascuns, sub diferite cuvinte precum „șanse egale” și „merite”.

În această carte, jurnalista Reni Eddo-Lodge, explică viziunea proprie asupra rasismului și asupra conflictelor dintre rase, mai ales în Marea Britanie. Aceasta vorbește despre:

• istoria care a dus la ceea ce e lumea astăzi și a scos în evidență cât de dată la o parte este rolul pe care îl joacă rasa în istorie
• sistem, ce înseamnă rasismul structural și de ce e atât de greu să îl înfrângi
• privilegiul alb (white privilege) și cum se manifestă fără să ne dăm seama
• discriminare pozitivă și de ce avem nevoie de așa ceva pentru a asigura egalitatea de șanse
• frica de o planetă „neagră”, frica nefondată a oamenilor albi de a fi depășiți numeric de oamenii de alte rase
• feminism, cum feminismul ar trebui automat să cuprindă și lupta împotriva rasismului și cât de asemănătoare sunt cele două concepte în termeni ai procesului

Nu pot să vorbesc despre această carte fără să vă dezvălui cât de puțin informată am fost pe tema aceasta. Am fost conștientă de tot valul de informare care a venit odată cu mișcările Black Lives Matter, dar am fost complet oarbă la ele. Pentru că eu chiar credeam că trăiam într-o lume în care rasismul este puțin spre deloc. Dar, citind această carte, mi-am dat seama cât de greșită era concepția mea asupra lumii. Rasismul există și debordăm de el. Odată ce culoarea pielii este un factor prin care diferențiem oamenii și prin care îi judecăm, atunci putem spune că trăim într-o lume rasistă.

Îmi este așa de greu să vă explic cât de importantă este această carte. Pentru mine, un om care nu avea idee de fapt ce e rasismul și credea doar ceea ce e foarte evident, a fost ca și cum mi-ar da cineva o palmă peste față și mi-ar zice că lumea în care trăiesc are mult mai multe probleme decât am crezut. Și că toată informarea pe care oamenii o tot share-uiesc pe Instagram nu e doar de fațadă, e de fapt un lucru foarte foarte important, de care avem nevoie. Avem nevoie să fim informați pentru a putea ști cum să acționăm.

Îmi pare rău că încă nu s-a tradus această cartea la noi și nici nu pare că se va traduce. Însă, dacă vă împăcați bine cu engleza, chiar v-o recomand cu toată inima. Este o sursă foarte importantă de informare, o carte scrisă chiar de un om care experimentează rasismul în fiecare zi pe propria piele.

În anumite momente e dură și se poate simți frustrarea și supărarea autoarei, dar care cred că e foarte necesară pentru a înțelege cât de gravă este problema, că încă sunt oameni care nu pot face anumite lucruri doar din cauză că au altă culoare a pielii decât cea albă.

Încă simt că încă nu am reușit să îi fac dreptate cărții.