În tot acest timp în care nu am mai apucat să scriu pe blog am fost ocupată cu o grămadă de alte lucruri. Am terminat facultatea, am luat o pauză de o vară, m-am mutat în Brașov și mi-am găsit un job de la care am demisionat după o lună. Cum am zis, s-au întâmplat multe lucruri. Dar cum am ajuns aici? Ei bine, am zis să vă povestesc că de ce nu?

Anul acesta am terminat facultatea și după sesiune și licență am fost extenuată. Așa că mi-am zis că îmi iau o lună pauză. O lună s-a transformat în două, apoi în trei și uite așa m-am trezit în prag de septembrie fără nici un plan. Nici job, nici loc unde să stau și nici decisă ce să fac în continuare.

Prin luna mai vorbisem cu o vecină cu care eram prietenă de mai bine de 10 ani și care mi-a spus că își caută colegă de apartament. Prietena mea mergea în anul doi la o facultate din Brașov și am zis că și asta ar putea fi o opțiune. Dar nu am dat mare importanță la momentul acela.

Îmi mai trecuse prin cap ideea să călătoresc, dar cu situația de acum era cam riscant și se cereau cam multe lucruri. Mă gândeam și la un master, dar să fac jumătate din facultate în online nu a fost o experiență prea frumoasă și am zis că las masterul pentru mai târziu, când voi putea să merg fizic și să mă bucur de experiența completă de student.

M-am gândit și să rămân în București, să îmi caut un job acolo. Dar știți cum se zice, prea mult bine strică și așa a și fost. Îmi place foarte mult Bucureștiul, dar când îl vezi în fiecare zi, parcă ajungi să vezi numai părțile urâte și greu să mai observi toate lucrurile frumoase.

Așa că m-am hotărât cu jumătate de gând să fac o schimbare și să profit de oportunitatea care mi-a dat-o prietena mea. Și așa am decis să mă mut în Brașov pentru un an.

În septembrie am început procesul de căutare, iar în mai puțin de o săptămână, am găsit un apartament într-o zonă în care prietena mea stătuse și anul trecut. Ea mi-a zis că e o zonă bună și că mai coboară din când în când urșii pe acolo. Apartamentul nu arăta superb, era vechi și ar fi însemnat să facem niște curățenie în el, dar chiria era destul de bună și mai ieftină decât majoritatea celorlalte apartamente.

Astfel că în doar 2-3 zile am văzut apartamentul și am semnat contractul. După asta a rămas că ne vom muta acolo la începutul lunii octombrie.

Dar cum viața e plină de neprevăzut, eu am ajuns să vin mai repede. Aproape de finalul lui septembrie am avut un interviu pentru un job și m-au chemat mai repede să semnez contractul pentru a începe trainingul. Astfel că am venit singură în Brașov, în acest apartament care nu se simțea deloc ca acasă, pentru a merge într-un loc total necunoscut unde va trebui să întâlnesc oameni noi și să muncesc.

Nu a fost deloc cea mai bună experiență. Am stat cu pungile cu lucruri lângă pat pentru că nici nu avea rost să mă apuc să despachetez. În câteva zile trebuia să vină tatăl colegei mele de apartament ca să văruiască pereții, să spele perdele, să mai facă curat în locurile în care noi nu ne-am fi băgat și să schimbe becuri, prize și altele în genul.

În ultima lună, cât am locuit în acest apartament a fost un stres continuu. Am avut probleme cu centrala, nici nu am apucat să despachetez toate lucrurile decât după câteva săptămâni și nici până acum nu am un birou în cameră la care să pot lucra. Într-adevăr, mare parte din stres a fost cauzat și de locul de muncă care îmi mânca mare parte din zi. Nu apucam să fac cumpărături, să ies să vizitez orașul, nu aveam timp să citesc, nu aveam timp să gătesc sau uneori chiar să mănânc și nici nu aveam timp să fac curat. Eram 8h30 la muncă, 10h dormeam, 2h în tranzit și îmi mai rămâneau 3 ore în care îmi plângeam de milă de la cât de stresată eram.

Dar, acum că mi-am dat demisia, sper să reușesc să îmi schimb relația mea cu acest apartament. Sper să reușesc să îmi găsesc un mic birou, mi-am dat seama prea târziu cât de importantă este această piesă de mobilier pentru mine, toată motivația mea se leagă de ea. Și sper să reușesc să setez niște limite pe care să le respectăm și eu și colega mea de apartament. După ce am trăit trei ani mai mult singură la cămin, îmi este greu acum să învăț că conviețuiesc cu cineva. Dar am auzit că te obișnuiești cu timpul.

Asta a fost povestea mea despre cum m-am mutat în Brașov. Lucruri pe care nu le-am luat în calcul și care acum mi-aș fi dorit să le fi luat sunt: cât de ușor ar fi să îmi găsesc un loc de muncă în domeniul meu aici și cât de frig poate fi. Brașovul este un oraș frumos, dar nu cred că voi putea să mă obișnuiesc vreodată cu cât de frig este aici. Sunt o persoană care iubește vara și căldura, așa că a mă muta aici nu a fost cea mai inspirată alegere. Sper totuși să fie frumos la iarnă, când am să mă uit pe geam la muntele plin de zăpadă și când am să merg la târgul de Crăciun.