Cel de-al doilea volum al seriei Tuturor băieților pe care i-am iubit se simte foarte tare ca un roman de legătură. Îi cam lipsește subtanța și se aseamănă mai mult cu o povestioară înainte de marele sfârșit al seriei. Nu știu dacă m-am făcut înțeleasă așa că o să vă povestesc mai mult…
trei
Acum vreo patru ani am citit primele două volume din seria asta, dar nu am apucat să pun mână și pe ultimul volum. Astfel că, atunci când a apărut filmul, anul trecut, mi-am spus că mă voi apuca să citesc întreaga serie. Ei bine, până la urmă, un an mai târziu, am reușit să fac și asta…
Să fiu sinceră, nu am știut că este așa de groasă. Nu știu ce mărime mă așteptam să aibă, dar sigur nu m-am gândit că are 600 de pagini. Dar cred că a meritat. Chiar cred acest lucru 🙂
Asta e a doua oară când încerc să scriu această recenzie. De ce? Nici eu nu sunt singură, dar cred că adevărata cauză este lipsa cuvintelor. Nu îmi găsesc cuvintele. Când mă gândesc la roman în minte am o mie de gânduri, dar, în același timp, un gol adânc, de unde nu am ce cuvinte să pescuiesc. E un mind-blowing în toată regula.
Vara asta am încercat să nu mai stau în casă și astfel am ajuns să fac o mulțime de chestii. Spre exemplu: să mă duc un weekend pe litoral doar pentru o lansare de carte și pentru un târg, tot de carte. Dar a fost o experiență super faină.
World Of Books Web 