Îmi e foarte greu să vorbesc despre carte aceasta. Am sentimente foarte complexe pentru ea. Nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor, dar mi-a plăcut mult. Nu a fost atât de tristă pe cât mă așteptam, dar a durut destul de mult. Am citit-o acum o lună, a fost a treia carte pe care am lecturat-o în acest an, și simt de parcă de abia am citit-o și de parcă am citit-o acum ani în urmă. Am multe gânduri contradictorii.

Prima carte pe care am citit-o în 2020 și de abia acum mă pun jos să îi scriu o recenzie. Unii ar putea spune că e târziu. Eu spun doar că e rezonabil de târziu, având în vedere facultatea și frumoasa sesiune. Dar să nu ne gândim la lucruri din aceastea și să vă povestesc puțin de ce ar trebui să citești această carte. Pentru că ar trebui, într-adevăr.

Îmi place la nebunie să citesc cărți ușoare în timpul verii. Ce înseamnă pentru mine cărți ușoare? Sunt acelea care nu mă implică decât minim emoțional ori mă implică emoțional doar în povești de dragoste, sunt acelea în care nu există teme grele cum ar fi războiul sau moartea, pe scurt, cam tot ce e YA contemporan ori romance. Și da, Cuvinte în albastru intens este o carte ușoară, chiar dacă implică și moartea.

Nu m-am gândit să citesc acestă carte până ce nu s-a hotărât că o vom discuta la următorul club de carte de la Storia Books. Astfel că, deși nu prea m-am simțit atrasă de carte, la primul drum într-o librărie, am ieșit cu ea în mână. Și nu îmi regret nici acum decizia.