O altă carte pe care am luat-o de la Bookfest și care mi-a fost recomandată de o prietenă. Dar cum am mai spus și într-un alt articol, am citit-o la timpul greșit, exact după ce am termina Printre tonuri cenușii, și din această cauză cred că nu a avut efectul maxim pe care ar fi putut să îl aibă.
Am început cartea asta cu mult timp în urmă. Mai exact, în ultima zi din iulie. Și de abia acum am terminat-o, după mai bine de trei săptămâni. Hei, dar am o scuză! Monstrul ăsta are peste 800 de pagini! Exact. Ai citit bine. Peste 800! Așa că hai să vedem dacă a meritat osteneala.
Pot spune că nu mă așteptam la ceea ce am întâlnit în această carte. Nu am mai citit astfel de cărți de la Editura Epica, eram obișnuită cu cele romance sau YA. Dar când am dat de asta și am înțeles despre ce e vorba, ei bine, m-a luat cu totul pe nepregătite. E un roman dureros, dar cred că merită din plin.
Mi-a fost frică atunci când am început această carte. Am citit o recenzie și am auzit de mai mulți oameni care au zis că este o carte grea, pe care puțini o pricep complet. Așa că am început-o cu frică. Speram că o voi înțelege. Rămâne de văzut dacă am și reușit.
