Mi-am dorit de mult timp să citesc această carte și uite că sa ivit momentul potrivit! Am citit cartea în mare parte acasă, dar am terminat-o chiar astăzi, la mare. Cum să termini o carte mai frumos decât într-un loc de poveste? Deși tema cărți nu prea se potrivește cu locul în care sunt, asta nu m-a împiedicat să o savurez pe deplin!
review
Deși nu am idee cum s-a întâmplat, se pare că mi-a luat 11 zile să citesc acest roman. Am încercat să mă provoc pe mine și să citesc o carte la 3 zile, dar se pare că nu prea îmi iese. Oricum, ieri, în timp ce așteptam comanda la un restaurant din Brașov, am terminat într-un sfârșit Un tron întunecat.
Fugi! este o experiență cu totul nouă. Nu mă așteptam deloc la așa ceva. Chiar de când am cumpărat-o de la Bookfest mi s-a părut interesantă, o idee pe care nu am mai citit-o expusă de un autor român.
Când am început cartea mă așteptam să îmi placă. Am cumpărat-o de la Bookfest și am participat la lansarea ei, deci aveam habar despre ce e și ce fel de structură are. Dar ceea ce nu mă așteptam a fost că o să îmi placă atât de mult. Oh, Doamne! Nu o fi o carte de ficțiune, dar e la fel de bună!
Când am început această carte era 10 iulie. Am termint-o astăzi, 26 iulie. Aș putea să dau vina pe examene și înscrierea la facultate, dar nu astea reprezintă principala cauză care stă la baza acestor două săptămâni de lectură… Cauza e cu totul alta.
M-am înscris acum ceva timp pe o listă pentru a primi pentru recenzare cea mai nouă carte a Cristinei Boncea. Și am fost nespus de fericită când m-a contactat Cristina și mi-a trimis pdf-ul cărții. Titlul suna incitant și chiar m-a făcut curioasă, iar după ultimul volum din seria Octopussy (una dintre cele mai profunde cărți pe care le-am citit, motiv și pentru care nu am reușit să îi fac o recenzie), știam că va fi o carte cu adevărat strașnică.
Am o mică povestioară cu această carte. Prima dată am auzit de ea în sala de clasă, la ora de română. După cum știți, Arthur are nu știu ce fel de legătură și mai vinde cărți „cluburilor de lectură” de prin școli. Astfel, fosta mea profesoară de română ne-a spus că este o carte interesantă și ne-a întrebat dacă vrem să o cumpărăm. Vreo cinci elevi au ridicat mâna. S-a decis, va da comandă de carte.
Cum mi se întâmplă foarte des în ultima vreme, trebuia să citesc această carte acum mult mult timp în urmă. Și m-am apucat de ea pe la începutul lui iunie, dar de abia acum am terminat-o. Au intervenit atât de multe! Au fost o grămadă de examene, BAC-ul, școala de șoferi și atestatul pentru informatică. Și nu mai reușeam să termin. Ieri am dat ultimul examen la BAC și am zis să mă răsfăț azi și să termin cele 70 de pagini care mi-au mai rămas din Magonia.
Am ajuns și la recenzia cu numărul 8 din proiectul Tu scrii, noi publicăm. Sunt fericită că oamenii continuă să recomande cărți și să expună opinia despre ele 🙂
Când am primit cartea asta (în decembrie, dacă îmi amintesc bine), am fost atât de încântată și mi-am dorit așa de mult să o citesc încât nu am pus mâna pe ea până acum două zile. Știu că sună ciudat, dar așa am obiceiul să fac cu romanele de care sunt foarte entuziasmată. Le las, în capul meu spunându-mi „nu acum, încă nu sunt pregătită să citesc asta, lasă că citesc altă carte, care mă așteaptă de mai mult timp”, și așa ajung să reușesc să citesc cartea la luni bune distanță de ziua în care am primit-o. Dar lăsând la o parte dubioasa mea practică, este timpul să vă spun de ce trebuie să citiți această carte, pentru că, crede-mă, orice împătimit de fantasy trebuie să o citească!
