Vecina mea are o sora mai mica. Niciodată nu reușesc sa rețin în ce clasa e, dar știu că încă este în clasele primare. A cumpărat și ea vreo patru carti, desigur, de copii. Și am zis sa citesc și eu ceva mai ușor, după ce am citit „Castelul de sticlă” care m-a stors de suflet. Și am început cu „Pinguinii domnului Popper”, care m-a intrigat în special din cauza titlului, care este foarte simpatic.
review
La ce sunt buni prietenii, dacă nu l-a împrumutat cărți? Acest roman l-am șterpelit din biblioteca vecinei mele împreună cu încă un teanc de cărți. Mai am încă 4 zile până am să pot să îmi cumpăr cărți. Atunci când fac o promisiune, obișnuiesc să mă țin de ea.
Încă puțin și am îndeplinit provocarea de a nu cumpăra nicio carte timp de o lună! Mai am doar 6 zile, iar pe 1 iulie, e clar că voi face un drum până la librărie sau îmi voi da comandă de niște cărți. 🙂 Abia aștept! Și, încercând să îmi țin în frâu nevoia de a cumpăra cărți, am mai făcut o raită în biblioteca vecinei și am găsit această carte care mi s-a părut destul de interesantă.
Ce dor mi-a fost să citesc o poveste care să mă transporte în lumi nebănuite! Ceva în genul poveștilor pentru copii. Atât de bine m-a picat această carte! Am ajuns și eu să mă relaxez și să îmi lăs mintea să umble de capul ei.
Pe la sfârșitul lui mai am făcut o promisiune: să nu cumpăr cărți timp de o lună. Și, surprinzător, până acum nu am cumpărat nici măcar o singură carte. Astfel, am ajuns să analizez bibliotecile prietenelor mele. Printre mai multe sau mai puține cărți am dat și de Anamneza. Nu a fost ceva uimitor deoarece eu știam de carte, adică eu o făcusem cadou de Crăciun prietenei mele. Și mi-am spus: „De ce nu?”
Această carte a ajuns în posesia mea în urma unui drum la librărie. Am văzut-o de când s-a anunțat apariția ei, iar când am privit și am văzut ce copertă minunată are, am spus că sigur trebuie să o cumpăr.
Povestea mea despre descoperirea acestei cărți este una dintre cele mai simple. Am văzut-o acum un an sau doi. Mi s-a părut interesantă, dar nu am cumpărat-o atunci. Acum câteva luni sau luna trecută, nu mai țin minte, m-am hotărât să o cumpăr, într-o criză de dorință de a citi ceva românesc. Și așa am ajuns în posesia ei.
Cartea asta o am de mult timp în bibliotecă și de abia acum m-am hotărât să o citesc. Nu știu de ce până acum nu am făcut-o, dar în momentul ăsta chiar mi-a prins bine. Doream o lectură scurtuță și ușurică, dar cu ceva care să îmi ocupe gândurile. Iar această carte s-a potrivit la fix.
Am ajuns la carte când am făcut o razie prin biblioteca prietenei mele. Avea un titlu interesant, deci de ce să nu încerc? Iar, coperta foarte interesantă, deși oarecum banală.
Ce se întâmplă când o carte de pe raftul cu autori români, îmi sare în ochi? Normal, o cumpăr, o iau sub aripa mea protectoare, o duc acasă și o citesc. Asta a fost povestea acestui roman de debut scris de Radu Găvan.
