Am amânat foarte multe zile să scriu această recenzie. Motivul principal îl constituie faptul că îmi este greu să vorbesc despre această carte, pe de-o parte, pentru că nu am prea multă experiență în a recenza volume de poezie și, pe de altă parte, pentru că nu știu câtă dreptate pot să îi fac acestei cărți. Dar haideți să vorbim mai pe larg despre ea.

Am așteptat atât de mult să apară cartea asta și mi-am dorit așa de mult să o citesc! Știam că îmi va plăcea, îmi place orice scrie Cristina. Cred că aș fi în stare sa citesc și lista ei de cumpărături și să o savurez, de parcă ar fi cea mai bună operă :). Da, glumesc. Dar crede-mă, până acum mi-au plăcut toate romanele ei pe care le-am citit și nu sunt puține. Cred că am sărit doar 3 sau 4, dar nu mai mult.

Nu pare, dar uită-te bine la ea. Da! Da! Are peste 500 de pagini cartea asta. Nici eu nu am știut până ce nu am pus mâna pe ea. Mint. De fapt când am pus mâna pe ea pentru prima dată (la Gaudeamus) am frunzărit-o ușor, am citit sinopsisul și mi-a făcut cu ochiul. Mai târziu, când am ajuns în posesia ei și am zis să văd de curiozitate câte pagini are, aproape că m-am înecat cu ceaiul când am văzut numărul 512.