În noiembrie, când am scris ultima postare de pe blog, nu am știut că deși scriam despre cum am decis să renunț la blog dar nu am reușit, voi ajunge ca nici în următoarele 4 luni să nu postez nimic. Însă această experiență m-a învățat câteva lucruri pe care sper să nu le uit în viitor.
facultate
Astăzi am făcut ceva complet neașteptat. M-am pus la birou să scriu o postare. De când nu am mai făcut asta? De 2 luni? Mai mult, mai puțin? Nici nu știu. Dar ca să vă explic, eu mi-am pus în cap să renunț la blog. Dar uitați-mă aici. Ce surpriză! 😂
Ei bine, am ajuns și în situația în care pot să fac o clasificare a streamurilor de pe YouTube. Ce face sesiunea din om… Dar, având în vedere că majoritatea ori suntem în sesiune, ori ne pregătim de alte examene, am zis că ar fi un lucru bun de împărtățit cu voi.
E timpul pentru o nouă postare de tipul currently reading care e de fapt doar un update prin care vă povestesc ce am mai făcut în ultimele zile…
Am ajuns să scriu mai multe postări decât reușesc să citesc cărți. Prin asta mă refer că nu ajung să citesc destul încât să scriu măcar 2-3 recenzii pe lună. Și așa am ajuns să fac tot felul de postări, care mai de care mai creative. Dar astăzi am vrut doar să vă scriu un update cu privire la ce s-a mai întâmplat în viața mea și la ce mai citesc.
Trebuie să spun că de foarte mult timp m-am luptat cu cititul și cu cărțile pe care le citeam. Știu că nu părea, dar se vede clar în frecvența cu care am postat pe blog. Dar nu aveam probleme doar cu scrisul pe blog, probleme porneau chiar de la actul de a citi și conținutul pe care îl lecturam. Dar mult timp nu am fost conștientă de acest lucru.
Aveam atâtea alte articole de scris. Dar în loc să vă povestesc despre o carte sau cum a fost maratonul de luna trecută, am decis să trec de toate astea și să scriu despre niște idei la care am ajuns după ce un timp nu m-am simțit confortabil cu cărțile pe care le citeam. Așa că, aici e adevărul dur și sincer pe care am încercat cu toată puterea mea să îl ignor. Schimbarea gustului.
Cine îmi citește blogul de ceva timp, ori mă cunoaște și în real life, știe că anul trecut am început facultatea. Și asta a presupus să mă mut la București și să încep o nouă viață.
Nu am mai scris de ceva timp pe blog și, credeți-mă, nici nu am simțit nevoia. Am ajuns în acel punct în care nici măcar hobby-urile nu au mai sunt ce au fost o dată, au devenit corvoade, lucruri pe care trebuia să le fac și nu lucruri pe care doream să le fac. Astfel am ajuns la un impas și, chiar dacă mi-aș dori să pot spune că mi-am reanalizat viața și am avut o revelație, nu e deloc așa. Doar am prins un suflu nou, o nou viață și încerc să mă adaptez la ea.
Admiterea, mai exact examenele de admitere, ar fi trebuit să mă înspăimânte, să mă facă să tremur ușor, să îmi transpire palmele și să îmi dea impresia că voi muri în următoarele 3 ore. Cel puțin așa mi s-a întâmplat la simulările de la BAC, la examenele propriu-zise de BAC nu a fost chiar așa. Și nici la examenele de admitere nu a fost așa, ceea ce m-a derutat într-o mare măsură.
World Of Books Web 