M-am înscris acum ceva timp pe o listă pentru a primi pentru recenzare cea mai nouă carte a Cristinei Boncea. Și am fost nespus de fericită când m-a contactat Cristina și mi-a trimis pdf-ul cărții. Titlul suna incitant și chiar m-a făcut curioasă, iar după ultimul volum din seria Octopussy (una dintre cele mai profunde cărți pe care le-am citit, motiv și pentru care nu am reușit să îi fac o recenzie), știam că va fi o carte cu adevărat strașnică.
Nu știu de ce, dar de fiecare dată când scriu despre cărți scrise de autori români, îmi este foarte greu să vorbesc despre ele. Poate pentru că, îmi fac multe griji că nu le va plăcea recenzia mea, că nu mă exprim uneori foarte ok, probabil pentru că sunt complexe și nu știu cum să le apuc, cum să vorbesc despre ele, astfel încât să îmi exprim cel mai bine emoțiile.
Hei, cititori! Știu că este cam târziu pentru un astfel de articol, că am intrat bine în pâinea numită iunie și că ar fi trebuit să scriu acum vreo 10 zile ceea ce tocmai scriu. Dar, sper să treceți cu vederea aceste lucruri și să vă placă.
Mi-a fost destul de greu sa îmi adun părerile și sentimentele despre acestă carte. Am citit-o acum o săptămână și de abia acum am reușit să îmi fac curaj să scriu despre ea.
