Am lăsat blogul în bătaia vântului. Nu m-am mai ocupat de el, nici nu mi-a mai trecut prin cap să scriu vreo postare sau ceva. Am fost copleșită de școală și de vinovăția pe care o resimt atunci când scriu o recenzie în loc să învăț pentru BAC. Dar Bookfest m-a învățat ceva ce sper să nu uit niciodată: orice ar fi, întotdeauna vei avea timp pentru hobby-ul tău. 

Am citit Anna în veșmânt de sânge de două ori. Prima dată acum foarte mult timp, a doua oară ceva mai recent, cred că spre sfârșitul anului trecut. Știam că va apărea continuarea și am vrut să îmi amintesc ce se întâmpla în primul volum. Întâmplarea face ca să nu fi reușit să scriu o recenzie a primului volum, așa că voi include doar câteva detalii despre acesta în recenzia de față.

Nici nu știți de când încerc să scriu recenzia acestei cărți. Pur și simplu nu îmi mai găsesc timp. Să zicem un adevăr, clasa a XII-a e mai grea de cât am crezut. Așa se explică absența mea de pe blog. Rar îmi mai găsesc timp să scriu. Dar mă străduiesc 🙂 Acum, ce ziceți să vă spun două (sute) de cuvinte despre romanul acesta?

Nu cred că știți cât de fericită am fost când am văzut că cei de la Leda Edge mi-au trimis cartea. Când am scos-o din pachet, pot spune că mi-au lucit ochii de bucurie și de entuziasm. Într-un sfârșit am putut să închei încă un capitol din viața mea, mai bine spus, să închei seria Lux, una dintre puținele serii pe care am reușit să le citesc până la capăt. 

Când scriu asta, sunt plină până peste cap de emoții. E 6 jumătate dimineața și eu scriu asta pentru că știu că două săptămâni de acum nu voi mai putea scrie nimic. Astăzi plec în tabără, în Anglia, deci, dacă nu voi mai fi așa de prezentă, veți ști de ce. Probabil, când veți vedea recenzia asta, voi fi deja de câteva zile acolo. Iar acum, după ce m-am scuzat în prealabil, să vă spun de ce orice scrie Cassandra Clare este minunat.