Aceasta a fost o lectură surpriză ca să fiu sinceră. Nu am prevăzut-o și nici nu o aveam în vedere pentru viitorul apropiat, dar uite că am ajuns și aici. Ei bine, părerea mea despre Căminul copiilor deosebiți se poate rezuma în: da dar nu.
1
Când am început Biblioteca invizibilă, citeam la acel moment încă două cărți. Dar nu avea chef să le citesc, așa că am zis: ce ar fi mai bine decât să mai încep o carte, poate, poate îmi revine foamea de lectură? Are în titlu bibliotecă, e despre cărți, ce poate fi mai bun? Dar ce am găsit în ea nu e nimic din ceea ce m-am așteptam.
Am început cartea asta cu mult timp în urmă. Mai exact, în ultima zi din iulie. Și de abia acum am terminat-o, după mai bine de trei săptămâni. Hei, dar am o scuză! Monstrul ăsta are peste 800 de pagini! Exact. Ai citit bine. Peste 800! Așa că hai să vedem dacă a meritat osteneala.
Nici nu știu când am citit prima dată Pecetea morții de Veronica Roth. Cert e că am pus mâna pe al doilea volum (și ultimul), Cumpăna destinelor, de ceva timp. Nu mai știam mai nimic din ce se întâmplă în primul volum, așa că am decis să recitesc Pecetea morții și apoi să mă apuc de Cumpăna destinelor.
Acum o lună am scris ultima postare pe care am publicat-o pe acest blog. Și de atunci m-am luptat săptămână de săptămână cu teste, intermediare, teme, proiecte și alte asemenea. Ajunsesem la punctul în care mă trezeam, studiam, mergeam la facultate, iar studiam și dormeam. Un ciclu obositor și nesfârșit. Asta până weekendul trecut. Când, pe nepusă masă, am facut o toxiinfectie alimentară, am renunțat și am venit acasă, cu o săptămână înainte de când îmi propusesem de fapt.
World Of Books Web 