Am văzut serialul și mi-a plăcut. Mi s-a părut drăguț. Așa că, atunci când am văzut că a apărut și cartea care stă la baza serialului, am zis că trebuie să o iau. Mai ales că părea o lectură rapidă și drăguță, o pauză de la cărțile mai grele pe care le-am citit în ultimul timp. Dar chiar a meritat?
O altă carte pe care am luat-o de la Bookfest și care mi-a fost recomandată de o prietenă. Dar cum am mai spus și într-un alt articol, am citit-o la timpul greșit, exact după ce am termina Printre tonuri cenușii, și din această cauză cred că nu a avut efectul maxim pe care ar fi putut să îl aibă.
A trecut deja ceva timp de atunci, dar nu am apucat să vă povestesc ce am citit și cum a fost prima săptămână din maraton, cea din august și cea în care ne-am plimbat pe Aleea Diagon.
M-am decis să scriu această postare deoarece mi-am dat seama că nu vă țin la curent destul. Sunt obișnuită să nu îmi împărtășesc viața personală și mi-am dat seama că ar trebui să fiu mai deschisă și să nu vă las cu ochii în soare săptămâni în șir atunci când trec printr-un reading slump sau atunci când nu am timp de citit. Viața mea cuprinde mai mult decât cărțile și ar trebui să fiu mai deschisă în privința asta.
Am pregătit și cea de-a doua etapă a maratonului de citit, cea care se va desfășura pe parcursul lunii septembrie. Așa că să vă explic cum va decurge.
Am început cartea asta cu mult timp în urmă. Mai exact, în ultima zi din iulie. Și de abia acum am terminat-o, după mai bine de trei săptămâni. Hei, dar am o scuză! Monstrul ăsta are peste 800 de pagini! Exact. Ai citit bine. Peste 800! Așa că hai să vedem dacă a meritat osteneala.
Pot spune că nu mă așteptam la ceea ce am întâlnit în această carte. Nu am mai citit astfel de cărți de la Editura Epica, eram obișnuită cu cele romance sau YA. Dar când am dat de asta și am înțeles despre ce e vorba, ei bine, m-a luat cu totul pe nepregătite. E un roman dureros, dar cred că merită din plin.
