M-am gândit să vă prezint noile mele achiziții din luna Iunie. 🙂
Ce titlu lung! Doamne, parcă e de un kilometru. A treia carte din cele patru cărți pentru copii pe care le citesc această lună, se pare că a fost înzestrată cu un nume generos.
Am citit și a doua carte pentru copii din lista mea de to read. Deja știți de unde am cartea (am explicat întâmplarea în recenzia trecută, cea la „Pinguinii domnului Popper”), așa că voi sări galant peste ea.
Vecina mea are o sora mai mica. Niciodată nu reușesc sa rețin în ce clasa e, dar știu că încă este în clasele primare. A cumpărat și ea vreo patru carti, desigur, de copii. Și am zis sa citesc și eu ceva mai ușor, după ce am citit „Castelul de sticlă” care m-a stors de suflet. Și am început cu „Pinguinii domnului Popper”, care m-a intrigat în special din cauza titlului, care este foarte simpatic.
La ce sunt buni prietenii, dacă nu l-a împrumutat cărți? Acest roman l-am șterpelit din biblioteca vecinei mele împreună cu încă un teanc de cărți. Mai am încă 4 zile până am să pot să îmi cumpăr cărți. Atunci când fac o promisiune, obișnuiesc să mă țin de ea.
Încă puțin și am îndeplinit provocarea de a nu cumpăra nicio carte timp de o lună! Mai am doar 6 zile, iar pe 1 iulie, e clar că voi face un drum până la librărie sau îmi voi da comandă de niște cărți. 🙂 Abia aștept! Și, încercând să îmi țin în frâu nevoia de a cumpăra cărți, am mai făcut o raită în biblioteca vecinei și am găsit această carte care mi s-a părut destul de interesantă.
Bună, dragi cititori! Am mai găsit și eu un tag care circulă pe internet și m-am gândit și eu să îl fac. 🙂
Acest tag a fost preluat de pe blogul The Geekish Panda.
Ce dor mi-a fost să citesc o poveste care să mă transporte în lumi nebănuite! Ceva în genul poveștilor pentru copii. Atât de bine m-a picat această carte! Am ajuns și eu să mă relaxez și să îmi lăs mintea să umble de capul ei.
Pe la sfârșitul lui mai am făcut o promisiune: să nu cumpăr cărți timp de o lună. Și, surprinzător, până acum nu am cumpărat nici măcar o singură carte. Astfel, am ajuns să analizez bibliotecile prietenelor mele. Printre mai multe sau mai puține cărți am dat și de Anamneza. Nu a fost ceva uimitor deoarece eu știam de carte, adică eu o făcusem cadou de Crăciun prietenei mele. Și mi-am spus: „De ce nu?”