Mi-am dorit foarte mult să citesc carte aceasta pentru că în următoarea săptămână plănuiesc să plec într-o excursie în Roma (și am fost, am scris recenzia în septembrie). Știu că acțiunea din carte se petrece în Florența, dar și Roma e în aceeași țară așa că am zis că are sens. Dar nu a fost așa cum speram.
Arhivă categorii: Recenzii
Mi-a luat aproape trei săptămâni să citesc cartea aceasta. Mult. Din punctul meu de vedere. Și, de asemenea, m-am ales și cu un frumos reading slump la începutul maratonului. Pe scurt, am terminat înainte să încep. Deci, ce părere am până la urmă despre carte?
Îmi place la nebunie să citesc cărți ușoare în timpul verii. Ce înseamnă pentru mine cărți ușoare? Sunt acelea care nu mă implică decât minim emoțional ori mă implică emoțional doar în povești de dragoste, sunt acelea în care nu există teme grele cum ar fi războiul sau moartea, pe scurt, cam tot ce e YA contemporan ori romance. Și da, Cuvinte în albastru intens este o carte ușoară, chiar dacă implică și moartea.
Când am început Biblioteca invizibilă, citeam la acel moment încă două cărți. Dar nu avea chef să le citesc, așa că am zis: ce ar fi mai bine decât să mai încep o carte, poate, poate îmi revine foamea de lectură? Are în titlu bibliotecă, e despre cărți, ce poate fi mai bun? Dar ce am găsit în ea nu e nimic din ceea ce m-am așteptam.
Am văzut serialul și mi-a plăcut. Mi s-a părut drăguț. Așa că, atunci când am văzut că a apărut și cartea care stă la baza serialului, am zis că trebuie să o iau. Mai ales că părea o lectură rapidă și drăguță, o pauză de la cărțile mai grele pe care le-am citit în ultimul timp. Dar chiar a meritat?
O altă carte pe care am luat-o de la Bookfest și care mi-a fost recomandată de o prietenă. Dar cum am mai spus și într-un alt articol, am citit-o la timpul greșit, exact după ce am termina Printre tonuri cenușii, și din această cauză cred că nu a avut efectul maxim pe care ar fi putut să îl aibă.
Am început cartea asta cu mult timp în urmă. Mai exact, în ultima zi din iulie. Și de abia acum am terminat-o, după mai bine de trei săptămâni. Hei, dar am o scuză! Monstrul ăsta are peste 800 de pagini! Exact. Ai citit bine. Peste 800! Așa că hai să vedem dacă a meritat osteneala.
Pot spune că nu mă așteptam la ceea ce am întâlnit în această carte. Nu am mai citit astfel de cărți de la Editura Epica, eram obișnuită cu cele romance sau YA. Dar când am dat de asta și am înțeles despre ce e vorba, ei bine, m-a luat cu totul pe nepregătite. E un roman dureros, dar cred că merită din plin.
Nu știu dacă mă veți crede, dar vă spun cu mâna pe inimă că am intrat în cel puțin cinci librării ca să caut această carte. Era pe atunci când încă nu ajunsese în librării și o căutam cu disperare. Dar mi-a căzut singură în brațe, atunci când am mers la o lansare de carte la Librarium TNB și fix acolo era frumusețea asta. Nu cred că mai e necesar să spun cât de mult mi-am dorit să o citesc.
După ce am terminat Sad Girls aveam nevoie de ceva care să mă țină în priză, asta dacă voiam să termin cele 4 cărți pe care le mai am de citit din TBR-ul pentru luna iulie. Așa că am pus bilețele cu numele tuturor cărților într-un bol și m-am rugat universului să îmi dea ceva ce să mă țină lipită de carte. Și asta am exstras.
