Mi-a fost atât de dor să scriu o recenzie! Nici nu ai idee! Nu am mai scris una de prin decembrie și, așa cum se întâmplă mereu, în timpul sesiunii mi-a venit cheful se scriu. Dar, cum era sesiune, am zis să îmi pun pofta în cui și să amân acest moment până după perioada de examene.

Acum m-am întors cu forțe proaspete și cu câteva cărți pe care le-am citit în acest început de an. Astăzi am să vă povestesc despre o carte de nonficțiune, și anume Istoria și arta ceaiului.

Îmi place la nebunie să citesc cărți ușoare în timpul verii. Ce înseamnă pentru mine cărți ușoare? Sunt acelea care nu mă implică decât minim emoțional ori mă implică emoțional doar în povești de dragoste, sunt acelea în care nu există teme grele cum ar fi războiul sau moartea, pe scurt, cam tot ce e YA contemporan ori romance. Și da, Cuvinte în albastru intens este o carte ușoară, chiar dacă implică și moartea.

Când am început Biblioteca invizibilă, citeam la acel moment încă două cărți. Dar nu avea chef să le citesc, așa că am zis: ce ar fi mai bine decât să mai încep o carte, poate, poate îmi revine foamea de lectură? Are în titlu bibliotecă, e despre cărți, ce poate fi mai bun? Dar ce am găsit în ea nu e nimic din ceea ce m-am așteptam.