Așa după cum ați observat, dacă mi-ați urmărit blogul, am recitit Pecetea morții ca mai apoi să citesc pentru prima dată Cumpăna destinelor. Am făcut asta deoarece nu îmi aminteam aproape deloc ce se întâmpla în primul volum și chiar voiam ca să văd cum se termină această dulogie. Așa că am citit ambele volum în decursul unei săptămâni.

Nu m-am gândit să citesc acestă carte până ce nu s-a hotărât că o vom discuta la următorul club de carte de la Storia Books. Astfel că, deși nu prea m-am simțit atrasă de carte, la primul drum într-o librărie, am ieșit cu ea în mână. Și nu îmi regret nici acum decizia.

Când am citit primul volum al seriei, Întoarcerea, am fost foarte încântată de el. Mi-a plăcut așa de mult că aș fi făcut orice ca volumul 2 să se traducă cât mai repede. Și am ajuns aici. Cu volumul 2 în brațe și dezamăgită complet. Acum nu știu a cui e vine, a mea sau a cărții?

Îți recomand să nu citești asta dacă nu ai citit prima carte. Cel mai probabil voi da spoilere.

Am așteptat atât de mult să apară cartea asta și mi-am dorit așa de mult să o citesc! Știam că îmi va plăcea, îmi place orice scrie Cristina. Cred că aș fi în stare sa citesc și lista ei de cumpărături și să o savurez, de parcă ar fi cea mai bună operă :). Da, glumesc. Dar crede-mă, până acum mi-au plăcut toate romanele ei pe care le-am citit și nu sunt puține. Cred că am sărit doar 3 sau 4, dar nu mai mult.