Nu pare, dar uită-te bine la ea. Da! Da! Are peste 500 de pagini cartea asta. Nici eu nu am știut până ce nu am pus mâna pe ea. Mint. De fapt când am pus mâna pe ea pentru prima dată (la Gaudeamus) am frunzărit-o ușor, am citit sinopsisul și mi-a făcut cu ochiul. Mai târziu, când am ajuns în posesia ei și am zis să văd de curiozitate câte pagini are, aproape că m-am înecat cu ceaiul când am văzut numărul 512.

Gândește-te la cea mai îngrozitoare persoană. Să fie și îngâmfată. Ei bine, să spunem că e o simplă cameristă. Dar ea are toate instinctele… unui agent secret, unui agent de bursă, fiicei unui diriginte de poștă, unei prim-balerine, unei omizi, unui scriitor de romane ieftine de groază, unei vaci sedate, unui pustnic din munți, unui iepure speriat și asta nu e tot. Fă te rog cunoștință cu Ivy Pocket, o cameristă dintre cele mai bune, o ființă absolut remarcabilă!

Am început această carte acum mult mult timp. Cred că era sfărșitul lui august când am început să citesc Povești de la Academia vânătorilor de umbre, iar de abia acum am reușit să o termin. Am să vă povestesc cum a fost călătoria mea împreună cu Simon la renumita academie și de ce mi-a luat atât de mult să o termin. Spoiler: nu e din cauză că nu mi-a plăcut.