Mi-am dat seama la ora 7 dimineața, că doar la care altă oră, că acesta ar fi un subiect foarte interesant de dezbătut pe blog. Dat fiind contextul, facultate și o tonă de materiale de învățat, deși sunt la publicitate, ieri a trebuit să mă împart între învățat și timp liber. Pot spune „cu lacrimi în ochi” că învățatul a câștigat cel mai mult timp.
Arhivă categorii: Din viața de cititor
Deși mi-am spus că nu voi merge acasă chiar din prima săptămână de facultate, oricum am făcut-o. Cu siguranță unul dintre motive nu a fost că s-au dat legitimațiile de student, pentru că de abia de astăzi au început să se elibereze de la secretariat. Așa că am să vă povestesc ce am făcut în acest weekend și am să detaliez unul dintre cele destul de multe motive pentru care m-am întors acasă.
Nu am mai scris de ceva timp pe blog și, credeți-mă, nici nu am simțit nevoia. Am ajuns în acel punct în care nici măcar hobby-urile nu au mai sunt ce au fost o dată, au devenit corvoade, lucruri pe care trebuia să le fac și nu lucruri pe care doream să le fac. Astfel am ajuns la un impas și, chiar dacă mi-aș dori să pot spune că mi-am reanalizat viața și am avut o revelație, nu e deloc așa. Doar am prins un suflu nou, o nou viață și încerc să mă adaptez la ea.
Pe nepusă masă, am prins/primit o răceală. Și cum mai bine să o celebrez decât să vă povestesc vouă cum decurge o zi în care stau acasă și citesc, cu mucii până în pământ? 😀
Vine un moment în viața oricărui cititor în care se pierde. După ce ajunge la un apogeu, acel moment când citește foarte mult, termină cartea la două zile, care parcă nu poate face altceva, parcă nimic nu e bine dacă nu are cartea în mână, urmează un moment de respiro, nu neapărat dorit de cititor, ci mai mult ca o nevoie. Ei bine, dar cum ieși din acest moment de respiro?
Orice carte de dezvoltare personală îți promite ceva. O dată ce le termini, o să poți să îți descoperi inteligența, să fii tu însuți, să fii de succes etc. Dar oare chiar ne ajută cu ceva aceste cărți?
Ziua a treia de Bookfest a fost copleșitoare. Deja intrasem în febra târgului și nu mai doream să plec. Mi-a fost foarte greu să mă împac cu ideea că trebuie să îmi la revedere de la acești oameni minunați, persoanele pe care le-am întâlnit în decursul acestor zile.
A doua zi de Bookfest a fost lungă, foarte lungă. După ce am plecat de la Seneca Anticafe, unde am stat și am scris povestea din prima zi, m-am îndreptat ușor spre Romexpo. Deși Google Hărți îmi spunea că fac cam jumătate de oră pe jos, nu a pus în considerare și faptul că am făcut o entorsă, că merg mult mai încet și că trebuia să mă opresc să îmi pun o fașă elastică.
Am lăsat blogul în bătaia vântului. Nu m-am mai ocupat de el, nici nu mi-a mai trecut prin cap să scriu vreo postare sau ceva. Am fost copleșită de școală și de vinovăția pe care o resimt atunci când scriu o recenzie în loc să învăț pentru BAC. Dar Bookfest m-a învățat ceva ce sper să nu uit niciodată: orice ar fi, întotdeauna vei avea timp pentru hobby-ul tău.
Acest articol va fi unul ceva mai personal. Am trecut și încă trec printr-o perioadă foarte grea, plină cu examene. Nu am aproape deloc timp să citesc. Și așa am ajuns la concluzia că sunt dependentă de citit.
World Of Books Web 