A doua zi de Bookfest a fost lungă, foarte lungă. După ce am plecat de la Seneca Anticafe, unde am stat și am scris povestea din prima zi, m-am îndreptat ușor spre Romexpo. Deși Google Hărți îmi spunea că fac cam jumătate de oră pe jos, nu a pus în considerare și faptul că am făcut o entorsă, că merg mult mai încet și că trebuia să mă opresc să îmi pun o fașă elastică.

Am lăsat blogul în bătaia vântului. Nu m-am mai ocupat de el, nici nu mi-a mai trecut prin cap să scriu vreo postare sau ceva. Am fost copleșită de școală și de vinovăția pe care o resimt atunci când scriu o recenzie în loc să învăț pentru BAC. Dar Bookfest m-a învățat ceva ce sper să nu uit niciodată: orice ar fi, întotdeauna vei avea timp pentru hobby-ul tău. 

Colindând Facebook-ul, zilele acestea, am remarcat câteva postări pe pagina personală a autoarei Cristina Nemerovschi care îl aveau ca subiect pe domnul Daniel Cristea-Enache. Intrând pe pagina dânsului, am constat aceleași tip de postări ce marchează o dispută între cei doi. Dar nu asta este important acum. Voiam să le mulțumesc amândurora pentru că au ajutat la conceperea ideii acestui articol, mai exact, ideea m-a lovit în moalele capului în timp ce citeam postările lor.