Acum o lună am scris ultima postare pe care am publicat-o pe acest blog. Și de atunci m-am luptat săptămână de săptămână cu teste, intermediare, teme, proiecte și alte asemenea. Ajunsesem la punctul în care mă trezeam, studiam, mergeam la facultate, iar studiam și dormeam. Un ciclu obositor și nesfârșit. Asta până weekendul trecut. Când, pe nepusă masă, am facut o toxiinfectie alimentară, am renunțat și am venit acasă, cu o săptămână înainte de când îmi propusesem de fapt.
Arhivă categorii: Din viața de cititor
Mi-am dat seama la ora 7 dimineața, că doar la care altă oră, că acesta ar fi un subiect foarte interesant de dezbătut pe blog. Dat fiind contextul, facultate și o tonă de materiale de învățat, deși sunt la publicitate, ieri a trebuit să mă împart între învățat și timp liber. Pot spune „cu lacrimi în ochi” că învățatul a câștigat cel mai mult timp.
Deși mi-am spus că nu voi merge acasă chiar din prima săptămână de facultate, oricum am făcut-o. Cu siguranță unul dintre motive nu a fost că s-au dat legitimațiile de student, pentru că de abia de astăzi au început să se elibereze de la secretariat. Așa că am să vă povestesc ce am făcut în acest weekend și am să detaliez unul dintre cele destul de multe motive pentru care m-am întors acasă.
Nu am mai scris de ceva timp pe blog și, credeți-mă, nici nu am simțit nevoia. Am ajuns în acel punct în care nici măcar hobby-urile nu au mai sunt ce au fost o dată, au devenit corvoade, lucruri pe care trebuia să le fac și nu lucruri pe care doream să le fac. Astfel am ajuns la un impas și, chiar dacă mi-aș dori să pot spune că mi-am reanalizat viața și am avut o revelație, nu e deloc așa. Doar am prins un suflu nou, o nou viață și încerc să mă adaptez la ea.
Pe nepusă masă, am prins/primit o răceală. Și cum mai bine să o celebrez decât să vă povestesc vouă cum decurge o zi în care stau acasă și citesc, cu mucii până în pământ? 😀
Vine un moment în viața oricărui cititor în care se pierde. După ce ajunge la un apogeu, acel moment când citește foarte mult, termină cartea la două zile, care parcă nu poate face altceva, parcă nimic nu e bine dacă nu are cartea în mână, urmează un moment de respiro, nu neapărat dorit de cititor, ci mai mult ca o nevoie. Ei bine, dar cum ieși din acest moment de respiro?
