După cum știți, în călătoria mea de cititor am trecut prin multe etape. Am fost sceptică în ceea ce privește cititul, a trebui să citesc cărți pentru că a trebui, m-am îndrăgostit de cărți, am devenit un cititor avid, devoram cărți una după alta, am început să ador romanele fantasy și YA și apoi ceva s-a întâmplat. Am început să îmi placă din ce în ce mai puține cărți și să nu mai știu ce fel de romane mi-ar plăcea să lecturez. Așa am început să ies din ceea ce obișnuia să fie zona mea de confort și să explorez.

Acum, după câțiva ani, nici nu mai știu de când mi-am schimbat obiceiurile de lectură, am ajuns la o concluzie care e posibil să fie valabilă doar pentru mine: genurile pe care le citesc și care îmi plac cel mai mult la un moment dat sunt o reflexie a modului în care îmi trăiesc viața, modul în care experimentez diferitele lucruri din viața de zi cu zi.

Long Story Short

Când eram în școala generală și mai apoi la liceu, am adorat cărțile fantasy. Ultimul lucru pe care voiam să îl fac era să mă gândesc la viața mea, așa că obișnuiam să folosesc cărțile drept un mod de a scăpa de realitate. Orice mă supăra, orice mă enerva sau mă făcea tristă, luam o carte în mână și uitam de tot, mă concentram doar la lumea fantastică și uimitoare despre care citeam, mă concentram numai pe personajul principal care avea puteri magice și un arc sau o sabie sau o baghetă magică și care putea să se lupte cu toți acei monștri sau oameni răi. Mă scufundam în acea lume numai ca să uit de existența mea mediocră și obositoare, unde cei mai mari dușmani ai mei erau ori părinții, ori prietenii mei, ori profesorii pe care trebuia să îi înfrunt zi de zi. Aceștia puși în comparație cu acele creaturi din cărți erau nimic pe lângă ele.

Dar o dată ce am plecat de acasă și am început să fiu mai atentă la lumea din jurul, redescoperind-o după atâta timp în care am ignorat-o doar ca să mă apăr de ea, ei bine, atunci lucrurile s-au schimbat. Nu am mai dorit să scap de lumea din jurul meu, ci mi-am dorit să mă scufund încet încet în ea. Am fost nevoită să încep să explorez singură, mai ales atunci când am venit în București și nu cunoșteam pe nimeni, să mă descurc singură. Chiar și lucrurile mici, cum ar fi să fac curat în casă sau să îmi spăl rufele, erau lucruri cu care nu eram obișnuită, dar m-au făcut să acord mai multă atenție spațiului din jurul meu. M-am regăsit într-un sfârșit într-o lume din care nu mai îmi doream să fug.

Și atunci cărțile fantasy nu și-au mai făcut treaba. Au început să devină plictisitoare, să nu le mai pot gusta, nu mă mai puteam scufunda în ele pentru că mintea mea știa că nu sunt adevărate, că nu asta e lumea în care trăim. În momentul acela m-am întors mai mult spre YA. Poveștile simple ale adolescenților în căutarea sinelui sau a iubirii își făceau treaba. Mă puteam conecta ușor cu personajele derutate și confuze, pentru că nici eu nu știam exact ce fac și cum ar trebui să mă comport în această lume nouă. Era pentru prima dată când am început să mă întreb oare ce fel de persoană sunt și ce lucruri îmi plac, am început să vreau să mă cunosc.

Nu mi-a luat mult să încep să aflu lucruri despre mine, lucruri pe care nu le realizasem doar pentru că nu am fost atentă la mine și nu mi-am pus prea des problema dacă îmi place sau nu ceva, eram mai preocupată să fiu inclusă în anumite grupuri încât ceea ce ziceam că îmi place era volatil, se schimba de la grup la grup, în funcție de context. Acum, văzându-mă singură și fără cineva care să mă judece, am început să mă întreb ce îmi place. Am descoperit că îmi plac cartofii prăjiți, știu, un lucru super banal, super evident, dar pe care nu l-am realizat decât foarte târziu.

O dată ce am început să am o idee despre ce fel de persoană sunt, am început să mă întreb ce fel de persoană mi-aș dori să fiu, adică ideea de self improvement. Sunt o persoană bună acum, dar întotdeauna pot fi mai bună, mai drăguță, mai atentă cu ceilalți dar și mai atentă cu mine. Așa am ajuns să încep să citesc cărți din mai multe domenii. Am citit filosofie, istorie, SF, literatură japoneză, YA (axat mai mult pe diversitate) și multă ficțiune contemporană. Am ajuns să citesc cărți pe care nu le-aș fi citit nici în ruptul capului acum 5 ani.

În prezent

Mă gândeam la lucruri astea în timp ce citeam Super Fake Love Song de David Yoon. E o carte YA destul de interesantă, dar nu chiar genul meu. Și nu înțelegeam de ce nu mă pot conecta cu ea. Dar adevărul e că am trecut de momentul în care să mă chinui să mă descopăr pe mine, să fiu eu cea autentică, am trecut peste această fază care e de fapt foarte bine ilustrată în carte.

Poate și de aceea am început să mă îndrăgostesc de literatura japoneză în ultimul timp. Stilul de scriere e simplu, ba chiar sec, personajele, deși sunt pline de sentimente, par oarecum reci și de neclintit în fața schimbărilor pe care nu le pot controla, totul pare fără culoare. În ciuda tuturor acestor lucruri, aceste cărți debordează de viață. Sunt atât de multe lucruri pe care le învăț din ele, cum fiecare poveste, oricât de plictisitoare ar putea părea pentru tine, poate fi crucială în viața altui om, cum fiecare lucru mic, fiecare moment de liniște are o greutate mai mare decât ne-am imagina, cum fiecare om pe care îl întâlnim are un aer aparte, o anumită energie pe care o transmite. Cel mai mult îmi place că se axează pe evenimente de zi cu zi. Nu e nimic care să fie numit „acțiune” sau „dramă”, toate lucrurile sunt asumate, chiar dacă sunt greșeli. Personajele cumva acceptă ce li se întâmplă și încearcă să se împace cu soarta lor.

Concluzie

Din această cauză cred că etapele din viață prin care trec influențează drastic cărțile pe care le citesc. Nu am crezut niciodată că am să ajung să îmi placă acele cărți pe care le consideram plictisitoare și doar pentru oameni cu nasul pe sus. Dar am ajuns și aici și înțeleg că a fost greșeala mea să le categorisesc în acest fel. Cred că noi ajungem să citim cărțile cu care rezonăm cel mai mult, dintr-un motiv sau altul. Pentru alții pot fi alte motive, nu neapărat etapa din viața în care sunt. Pot rezona datorită calităților sau personalității personajului pricipal, datorită anumitor lucruri de care sunt pasionați sau câte și mai câte.

Dar ceea ce citim va rămâne întotdeauna o reflexie a ceea ce suntem, că rezonăm cu aceste cărți ori doar că ne plac, ele întotdeauna vor comunica ceva despre ce fel de oameni suntem.