În noiembrie, când am scris ultima postare de pe blog, nu am știut că deși scriam despre cum am decis să renunț la blog dar nu am reușit, voi ajunge ca nici în următoarele 4 luni să nu postez nimic. Însă această experiență m-a învățat câteva lucruri pe care sper să nu le uit în viitor.

1. Blogul mă ține conectată cu mine.

Blogul e un mod prin care să mă exprim și astfel să țin o legătură cu mine. Sunt o ființă care așa de ușor se pierde în alți oameni încât uneori mă trezesc după o perioadă de timp că nu mai știu nici unde sunt, nici ce fac, nici ce fel de persoană sunt. Scriindu-mi părerile despre cărți, oferind o părere critică și solicitându-mi creierul să judece pe propria răspundere un lucru, o carte sau un film, e ceea ce mă face să continui să îmi ascult propriile opinii și ba chiar să le cer, să le forțez ca ele să existe.

2. Blogul mă conectează din punct de vedere social

Nu sunt un om cu prea mulți prieteni. De fapt, pot să îi număr pe o mână căreia îi lipsește două degete. Astfel că singura brumă de socializare (mulțumită și pandemiei) se naște datorită interacțiunilor mele online. Sigur, Instagram este un loc bun pentru a începe o conversație scurtă cu cineva, pentru a vorbi despre o carte, despre un eveniment sau alte lucruri. Însă simt că blogul este locul unde pot să îmi expun pe larg gândurile și ideile. Aici, într-adevăr, nu sunt oameni cu care să mențin o discuție întrucât comunicarea este deseori unidirecțională. Dar cred că este modul cel mai eficient.

3. Blogul reprezintă pentru mine un jurnal

Mi-am dat seama de asta zilele trecute când am zis să intru pe relicva de blog pe care o am și să văd totuși ce am făcut eu acolo atâta timp. Da, Goodreads și un jurnal clasic sunt și ele locuri bune pentru a ști ce cărți ai citit, când și cum ți s-au părut sau să îți povestești cele mai semnificative momente din viață. Blogul mi se pare însă că e un fel puțin mai diferit de a ține amintiri. Poate mai ales datorită felului în care scriu și a felului în care structurez postările.

4. Hobby-urile sunt foarte importante

Adevărul e că profesoara mea de la Producție publicitară mi-a adus în atenție acest lucru. Mai apoi am început să văd în jurul meu acest lucru. Să ai un hobby este un lucru esențial, mai ales un hobby prin care creezi ceva, nu doar prin care consumi. Este un mod de a aduce ceva lumii, chiar dacă poate părea că nu este important. Este un mod prin care te relaxezi și faci ceva în același timp, nu se simte de parcă ar fi timp pierdut. Și te poate ajuta foarte mult și la conturarea imaginii despre sine, noi ne definim prin hobby-urile noastre.

---

În ultimul timp am stat mult și m-am gândit la viața mea de după facultate. Deși îmi repet că ar trebui să mă concentrez acum pe terminarea ultimul semestru și pe susținerea lucrării de licență, nu pot să nu mă întreb ce voi face după aceea. De aceea am și lipsit mult de pe blog și din viața mea, nu m-am simțit ca mine în ultima jumătate de an. Mi-a dispărut toată motivația pentru a exista și acum doar caut motive pentru a continua. Sunt multe lucruri care mă fac să mă îngrijorez în fiecare zi și îmi ștârbesc din motivație puțin câte puțin.

La finalul lui februarie am decis să mă întorc pe blog și pe Instagram. Inițial am zis că voi începe să postez de la începutul lui martie, dar uite-mă aici, aproape de jumătatea lui martie și chinuindu-mă să îmi găsesc „timp” și motivație să scriu. Dar știu că asta e cel mai bine pentru mine acum. Nu văd niciun motiv pentru care să continui să scriu altul decât să am altceva în cap în afară de facultate și de faptul că va trebui în viitor să mă angajez.