Astăzi am făcut ceva complet neașteptat. M-am pus la birou să scriu o postare. De când nu am mai făcut asta? De 2 luni? Mai mult, mai puțin? Nici nu știu. Dar ca să vă explic, eu mi-am pus în cap să renunț la blog. Dar uitați-mă aici. Ce surpriză! 😂

Ca să fiu sinceră, nici nu îmi aduc aminte motivul inițial pentru care m-am pus să scriu această postare.

Oricum, cred că e timpul să vă povestesc ce s-a întâmplat și de ce am ajuns prin septembrie la concluzia că vreau să nu mai scriu pe blog.

Am decis să divizez puțin această postare, ca să poți trece direct la lucrurile care te-ar putea interesa 😉

Despre cărți și lectură

După cum știți, încă de pe la începutul anului am început să intru într-o fază în viața mea în care se petrec foarte multe schimbări. Mi-am schimbat radical gusturile în materie de lectură, am trecut de la fantasy și YA la genurile pe care nici nu știu cum să le numesc. Să spunem că acum îmi plac super mult cum scriu autorii japonezi și ultimele cărți care chiar mi-au plăcut au fost Vreme ciudată la Tokio și Pachinko. Dar nu mă rezum doar la literatură asiatică, am citit câteva cărți YA și chiar o carte SF care mi-au plăcut, însă suprizele de acest fel sunt din ce în ce mai rare. Și nici nu mai citesc atât de mult pe cât o făceam, să fiu sinceră, cred că e pentru prima dată de când am Goodreads când sunt în urmă cu challenge-ul anual.

Despre muzică

Pe lângă acest aspect, mi-am schimbat mult media digitală pe care o consum, și aici mă refer la muzică, filme și seriale. În ceea ce privește muzica, am trecut de la rock și alternativ la melodii de pe Tik Tok (nu râdeți, că vă văd), la R&B, rap, lo-fi hip hop și, de așteptat, am căzut și în partea de jpop și kpop.

Despre filme

În ceea ce privește filmele, nu știu dacă am mai văzut 1-2 filme în afară de cele de la Studio Ghibli. Primul film de la ei l-am văzut prin mai, iar, până în momentul de față am văzut 16/22 (sunt cam sigură că sunt mai multe de atât). Dacă știi despre ce vorbesc, atunci știi că nu poți face maraton cu aceste filme și că ai nevoie să le savurezi pe fiecare în parte. Mă gândeam la un moment dat să fac un top cu filmele mele preferate de la ei, dar asta când voi reuși să le văd pe toate.

Despre seriale

Iar acum serialele. Oh boy, intrăm pe teritoriu minat. Yeah, am descoperit dramele și, yeah, I got addicted. Totul a început cu o simplă dramă thailandeză nevinovată. Și apoi a urmat una coreeană, apoi una japoneză, apoi tot au mai urmat. Și nu s-au mai oprit. Normal, am văzut doar chestiile noi apărute, cum sunt Extracurricular (omg, sooo good!), It’s Okay to Not Be Okay și Itaewon Class. Așa că dacă e cineva care are mai multă experiență, chiar îl rog să îmi lase în comentarii recomandări de drame mai vechi care chiar merită văzute (dacă sunt pe Netflix au din prima un punct în plus).

Despre alte preferințe

De asemenea, mi-a fost greu să mă obișnuiesc și cu alte lucruri. Dacă mă întrebai anul trecut care era anotimpul meu preferat, ți-aș fi răspuns pe loc că e toamna. Ei bine, uite-mă aici, anul acesta, ducând dorul verii cum nu se poate mai mult și parcă nereușind să mă bucur de nimic din ce înseamnă toamnă. Tot ce vreau în acest moment e să mă topesc la 35-37 de grade C și să beau iced matcha latte.

Și în ceea ce privește hobby-urile s-au petrecut schimbări. În zilele în care mă simt down am ajuna să dansez. Și cum au fost destul de multe zile de acest fel anul ăsta, am ajuns să învăț chiar câteva coregrafii. Desigur, nu le-a văzut nimeni 😂

Pe lângă asta, pasiunea mea pentru bullet journaling a fost în creștere constantă și nu a durat mult până, pe lângă partea de organizare, am inclus și pagini dedicate melodiilor sau dramelor care mi-au plăcut.

Despre cămin

Încă o schimbare care însă a apărut total neașteptat a fost legată de cămin. Din fericire nu m-au dat afară, dar tot a trebuit să mă mut într-o altă cameră dintr-un bloc vecin. Treaba a fost că, o dată cu pandemia și orele online, foarte puțini studenți au mai venit la cămin (mai ales la cele private) și astfel că au ajuns să fie un întreg bloc gol. Astfel că ne-au mutat pe noi, toți care mai rămăseserăm în acel bloc (care doar prelungiserăm contractele și optasem să rămânem în aceleași camere) în blocul vecin, pe motiv că doresc să recondiționeze și să facă verificări. Așa că a trebuit să îmi iau o zi liberă în octombrie, să care toate lucrurile dintr-o cameră în alta.

Poate că nu pare mare lucru, dar eu am iubit enorm camera în care eram. Aveam tone de lucruri, știind că voi sta încă un an acolo și cu pandemia afară, normal că am făcut stocuri de mâncare și haine și alte lucruri. A trebuit să mă mut de la etajul 1, chiar deasupra spălătoriei, la etajul 9, cu vederea spre fabrici și o spălătorie auto. A trebuit să mă obișnuiesc cu toate lucrurile mici care nu erau la fel, cu culoarea de la gresie diferită, cu dulapurile care se deschid invers. După câteva săptămâni a fost mai ușor, mai bine, dar în acele săptămâni, fiecare lucru care era diferit îmi amintea constant că aceea nu e camera mea, chiar dacă aparent arată exact la fel.

De ce m-am hotărât să mă las de blog

Acum, după toate astea, presupun că vă întrebați de ce am ales să renunț la blog. E o întrebare foarte bună. După cum ați văzut, m-am schimbat foarte mult în acest an. Am ajuns la un moment dat prin august să mă simt de parcă nici nu mă pot numi cititor… Adică citesc puține cărți într-o lună (2-4) și mi-am pierdut interesul pentru majoritatea romanelor care sunt în trend. Am ajuns să citesc cărți publicate acum ceva timp sau cărora nu prea li se acordă mare atenție. Am simțit că cititorii mei nu ar fi interesați de recenzii la aceste cărți și am simțit că nu mai am ce content să dau, să creez. Așa că am zis că asta a fost. Am să încep să fac tik tok-uri. (nah, nici asta nu am reușit să fac).

Dar adevărul este că îmi lipsește să scriu aici. Aici e my safe space, simt că aici nu e nicio presiune să apar într-un anumit fel și adevărul e că simt că nimeni nu îmi citește blogul, astfel că e mai ușor să scriu toate lucrurile astea.

Nu știu ce vreau să spun, tot ce am vrut a fost să scriu. Așa că am scris. Încă nu știu ce voi face cu blogul, dar simt că poate mai are cale în față, măcar cât mai durează și ultimul an de facultate.