Nu s-au întâmplat prea multe în ultimele săptămâni, dar tot am simțit nevoia să vă povestesc despre ce am mai făcut și să vă spun câte ceva despre cartea pe care o citesc în acest moment.

Astăzi mă simt puțin off. Toată ziua am așteptat să îmi ajungă cutia Tokyo Treat pentru lune iulie și anxietatea mea și-a spus cuvântul. Nu îmi place să primesc colete pentru că trebuie să interacționez cu oamenii, dar a fost bine până la urmă. Ideea e că toată ziua am stat ca pe ghimpi și de abia pe la ora 5 după-amiază am reușit să respir… dar m-am bucurat super mult când a ajuns în sfârșit.

Iar în ultimele zile am simțit că toate îmi stau în cale. Am petrecut ore întregi încercând să fixez o eroare la aplicația Creative Cloud de la Adobe și am ajuns la concluzia că nu am nicio șansă să folosesc Photoshop-ul în viitorul apropiat. Apoi am mai aflat și că trebuie să îmi fac practica (pe care o crezusem rezolvată) și că trebuie să fac până la sfârșitul lui iulie vreo 60 de semne direcționale. Și că trebuie să găsesc un program în care să le fac. Simt că au fost multe.

Oricum, în ultimele săptămâni nu pot spune că am făcut mare lucru. De când am terminat sesiunea, mi-am luat o pauză, de vreo câteva săptămâni ce e drept. Mi-a luat două săptămâni ca să îmi revin după ce am fost stoarsă de energie.

Iar săptămâna trecută am fost 5 zile la mare, doar eu și cea mai bună prietenă. A fost foarte frumos, am prins câteva aventuri, dar ne-am distrat. A fost pentru prima dată când am călătorit și a trebuit să mă ocup eu de cazare, așa că m-am extenuat din punct de vedere mintal și acum trebuie să am mai multă grijă la anxietatea mea.

Printre cele mai frumoase experiențe pe care le-am avut la mare se numără un mini picnic pe plajă, cu macarons și cola, o alergare prin ploaie (am prins cod roșu și efectiv am înotat prin parcări până am ajuns la hotel; morala e să nu zici niciodată că nu se poate să fie mai rău, atunci apare grindina de mărimea alunelor) și nenumăratele feluri de mâncare gustoase. A! Și somnul la amiază, cel mai dulce somn!

Chiar când am plecat la mare, am început să citesc Acum sunt normală?. E ultima carte de la editura Gama pe care o mai am pentru recenzie și al lăsat-o ultima pentru că pare destul de groasă. Însă e doar o iluzie. Scrisul e mare și ritmul lecturii e rapid, nici nu mi-am dat seama când am trecut de prima sută de pagini.

Acum mai am puțin sub 100 de pagini și deja știu că îi voi da un rating mare. Nu mă așteptam să abordeze teme atât de interesante, nu am mai citit de mult timp o carte care să mă facă să mă gândesc la lucruri la care nu m-am mai gândit vreodată. Multe subiecte legate de feminism și boli mintale, exact tipul meu de carte.

Tot ce vreau acum e să mă liniștesc puțin, să fac câteva mostre de semne pentru practică ca să putem decide asupra unui design. Vreau mâine să merg să mănânc ramen la Japanos și să îmi iau un nou jurnal de la Cărturești (deja aproape îl termin pe cel pe care îl am acum) și să fac câteva cumpărături la magazinul asiatic din centru. Și apoi o să iau fiecare lucru pe rând.