După ce am terminat seria Făpturile văzduhului și am decis să iau o mică (mai mare) pauză de la genul fantasy, am început să citesc celelalte cărți pe care le mai aveam și așa am ajuns și la Băiatul din bulă care a fost pe măsură așteptărilor mele.

TITLU: Băiatul din bulă
AUTOR: Stewart Foster
EDITURĂ: Gama
NR. PAGINI: 304
ANUL PUBLICĂRII: 2018
RATING: ❤ ❤ ❤

Sinopsis

Joe are 11 ani și nu-și amintește să fi trăit în afara salonului său de spital, cu monitoare care bipăie și priveliște spre acoperișurile Londrei. Boala nu-l lasă să iasă afară nici măcar o clipă, iar puținii vizitatori riscă să aducă în „bula” lui microbi care-l pot ucide. Dar, într-o bună zi, cineva nou intră în viața lui și i-o schimbă pentru totdeauna.
Băiatul din bulă este o poveste emoționantă despre cum își petrece Joe zilele, cum se împacă cu singurătatea și frustrările și cum privește – cu un curaj de supererou, cu curiozitate și speranță – către un viitor fără limite.

---

Când am început cartea mă așteptam la o poveste care înaintează încet, la o poveste tristă, că doar cum să fie altfel o poveste care vorbește despre boala unui copil, și mă așteptam să nu mă atașez prea tare, ba chiar poate să mă plictisească, având în vedere că este o carte pentru copii.

Dar nu a fost cazul. Povestea lui Joe e una dintre cele mai bune povești pe care le-am citit în genula acesta. Așa cum am mai spus și într-o postare anterioară, simt că seamănă oarecum cu Minunea, dar clar are elemente originale.

Deși Joe este blocat într-o bulă și nu poate ieși din salonul lui din spital, asta nu înseamnă că viața lui e atât de plictisitoare pe cât te-ai aștepta să fie. Are o soră iubitoare și asistenți care vin și petrec timpul cu el. Îl are pe Henry, un băiat tocmai din America, care pare că ar avea aceeași boală ca și Joe, și cu care ține legătura zi și noapte. Și, mai nou, are 12 televizoare în salonul lui datorită lui Amir, noul asistent care pare lunatic și care crede în extratereștri. Cum ar putea Joe să se plictisească în asemenea condiții?

Mi-a plăcut cât de hazlie e, dar și cât de real e totul. Oamenii nu se ascund și toată lumea știe că nu e cel mai frumos scenariu. Joe ar putea oricând să moară și alți copii din spital mor tot timpul. Mi-a plăcut că, deși e prezentat într-un mod mai puțin brutal de onest, totuși e prezentat adevărul. Nimeni nu îi spune că o să se facă bine, toată lumea îi spune doar că se va simți mai bine, dar nimeni nu îi promite că va reuși vreodată să aibă o viață normală.

Am găsit această carte perfectă pentru copii, dar și pentru oamenii mai mari. La 20 de ani, m-am putut bucura de experiența pe care mi-a dat-o această carte și cred că a fost cumva la momentul potrivit întrucât cu toții am fost blocați în casele noastre din cauza evenimentelor recente. Cred că de aceea am putut cumva să înțeleg prin ce a trecut Joe, chiar dacă nu voi fi niciodată capabilă să înțeleg sentimentele celor care suferă de o astfel de boală.

Da, noi am stat în casă câteva luni, dar nu se poate compara cu a sta închis într-o cameră toată viața.

Recomand această carte deoarece cred că ne lărgește orizonturile. E o nouă perspectivă asupra vieții, una pe care nu cred că am putea-o experimenta decât prin intermediul literaturii. Și cred că e o carte perfectă atât pentru copii cât și pentru adolescenți sau adulți. Cred că îți dă puțin de gândit cu privire la ce înseamnă de fapt a trăi și dacă poți numi a trăi a sta toată viața într-o singură cameră.

Dacă te-am făcut curios, poți să cumperi cartea de pe site-ul editurii Gama, ba chiar au și o promoție în acest moment!