Chiar în această dimineață am terminat de vizionat filmul și am simțit nevoia să vorbesc despre el. Nu este unul dintre filmele mele preferate, dar mi-a plăcut și cred că abordează o temă importantă așa că vreau să vă povestesc despre el

TITLU: Midnight Sun
REGIA: Scott Speer
DURATĂ: 91 min
RATED: N-12
GENURI: dramă, romance
RATING:  ❤ ❤ ❤

Sincer, m-am uitat la acest film doar pentru că voiam să mă uit la ceva în timp ce găteam și nu mai aveam niciun serial în engleză în lista mea, așa că am zis că pot să mă uit la un film. Nu am citit cartea și sincer, am cam păsuit filmul cu gândul că poate voi citit o dată cartea. Dar până la urmă, am acceptat că asta nu se va întâmpla și că mai bine ar fi să mă uit la film și gata.

Părerea mea despre Midnight Sun e cumva împărțită. Sunt multe părți care mi-au plăcut, dar sunt și multe părți care mi s-au părut doar ok și atât.

Povestea o are în centru pe Katie, o adolescentă care suferă de o boală din cauza căreia nu poate să își expună pielea la soare. Astfel că poate ieși din casă doar în timpul nopții. Acum Katie are 17 ani și toată viața ei a fost școlită acasă, astfel că nu are foarte mulți prieteni. Mai exact, are doar o singură prietenă foarte bună.

Oricum, Katie iubește să cânte la chitară astfel că, în unele nopți, iese să cânte la gara din oraș. Acolo îl întâlnește din întâmplare pe Charlie, băiatul pe care obișnuia să îl vadă în fiecare zi de la fereastră. Și desigur că urmează o poveste frumoasă de dragoste.

Mi se pare că e un film perfect pentru o zi în care vrei să te relaxezi. Acțiunea e destul de interesantă astfel încât să te țină prins în poveste și să nu te plictisească. E puțin clișeic și sunt foarte multe scene care sunt cam cringe, dar per total mi-a plăcut. Cred că unele filme chiar au nevoie de aceste scene pentru a fi bune.

Deși focusul principal a fost pe relația romantică dintre Katie și Charlie, mie mi-a plăcut mai mult relația dintre Katie și tatăl ei. Mi s-a părut foarte realistă și foarte bine creată, adică e credibilă și e una frumoasă, chiar te emoționează. Aproape, aproape că am plâns.

Mi se pare un film important în principal pentru că oferă o perspectivă din interiorul vieții unei persoane cu o boală rară și neobișnuită. A fost interesant să văd viața prin ochii lui Katie, dar și a tatălui ei.

Am văzut că au început să apară mai multe filme în acest gen și cred că este important să avem cât mai multe dintre acestea. E important să fim conștienți că astfel de oameni există și de greutățile pe care le întâmpină. Aceste filme ne ajută să fim mai puțin ignoranți față de lumea din jurul nostru.

Dacă ai vizionat acest film, ce părere ai despre el? Crezi că a redat problema sănătății în destul de mare măsură sau că s-a axat prea mult pe romance?