Am ajuns și la finalul trilogiei! Partea proastă nu e că se termină seria, ci momentul în care am citit-o. Tind să cred că aș fi avut o cu totul altă părere despre ea dacă nu aș fi citit-o în autoizolare…

TITLU: A ta veșnic, Lara Jean
AUTOR: Jenny Han
EDITURĂ: Trei
NR. PAGINI: 384
ANUL PUBLICĂRII: 2017
SERIE: Tuturor băieților pe care i-am iubit
RATING: ❤ ❤ ❤

Sinopsis

Lara Jean se bucură de cel mai frumos an final de liceu la care ar putea spera o fată. E îndrăgostită lulea de iubitul său, Peter; tatăl ei în sfârșit se recăsătorește, cu vecina lor, doamna Rothschild; iar Margot, sora sa, vine acasă pe timpul verii, la momentul potrivit ca să participe la nuntă.
Dar la orizont se întrevăd schimbări. Cu toate că Lara Jean se distrează și lucrează de zor la planificarea nunții tatălui său, nu poate trece cu vederea deciziile de viață importante pe care trebuie să le ia. Cea mai urgentă e alegerea unei facultăți, iar asta îi poate afecta relația cu Peter. A fost de față când Margot a trecut prin aceste chinuri ale maturizării. Acum Lara Jean e cea care urmează să termine liceul, să plece la facultate și să-și lase în urmă familia – și poate chiar și pe băiatul pe care îl iubește.
Atunci când inima și mintea îți spun lucruri diferite, de care dintre ele ar trebui să asculți?

---

Recenzia primului volum: recenzie Tuturor băieților pe care i-am iubit

Recenzia celui de-al doilea volum: recenzie P.S. Te mai iubesc și acum

Cred că dintre toate volumele seriei, acesta a fost cel mai trist… Deși în sinopsis se zice că Lara Jean e în cel mai frumos an de liceu, nu e chiar cu totul adevărat. Mi se pare că s-a pus mai mult accentul pe grijile pe care și le face decât pe clipele frumoase pe care le petrece.

Acum îmi dau seama că și-a pierdut „cel mai frumos an de liceu” îngrijorându-se pentru viitor și pentru ce se va întâmpla după liceu. Nu a mai ajuns să savureze cu adevărat toate evenimentele prin care a trecut, absolvirea, excursiile pe care le-a făcut ș.a.m.d.

În ceea ce privește acțiunea, mi se pare că nu am reușit să o savurez pe deplin pentru că am fost prea ocupată să fiu distrasă de fiecare lucru pe care Lara Jean îl face și care nu i se pare semnificativ, cum ar fi să meargă dimineața să mănânce clătite la un restaurant, și să mă enervez că nu îi dă atenția cuvenită. Dar asta e doar din cauza faptului că am citit carte în autoizolare și că nu am posibilitatea să ies să mănânc ceea ce îmi e poftă. Și asta e parte care mă doare cel mai tare din toată ideea asta de autoizolare…

Oricum, spuneam mai înainte că mi se pare că e cea mai tristă carte dintre toate și asta pentru că, de fiecare dată când o citeam, aveam ceva care parcă mă apăsa pe piept. Toate frământările Larei Jean sunt foarte realiste și cred că asta e ceea ce m-a făcut să empatizez atât de mult cu ea. Toate grijile pe care și le face și planurile care nu merg așa cum trebuie pur și simplu fac ca romanul să aibă un aer de tristețe absolută. Nu te face să plângi, doar te face mohorât.

Dar cred că e o încheiere destul de satisfăcătoare a seriei. Mă așteptam ca lucrurile să o ia într-o cu totul altă direcție, dar drumul pe care a luat-o a fost unul interesant și cred că merită să fie citit. Romanul pune un punct, un final întregii povești.

Dintre toate trei, cel mai mult mi-a plăcut primul volum, deși am auzit foarte mulți oameni cărora le-a plăcut și ultimul volum la fel de mult. Singurul lucru care cred că i-a lipsit ultimul volum a fost elementul de originalitate, ceva inedit. Povestea este predictibilă, dar tot îți dă un sentiment de familiaritate și plăcere.

Recomand cu drag întreaga serie. E o trilogie foarte drăguță care, per total, îți dă un sentiment foarte plăcut când o citești. E genul de poveste liniștită pe care o citești foarte repede și care te lasă cu o stare foarte bună.