Autoizolarea și cititul nu se pupă în versiunea mea

Au trecut două săptămâni de când stau în autoizolare și nu pot spune că o duc nici bine, nici rău. Dar astăzi mi-am dat seama de un lucru foarte interesant, un fenomen la care nu mă așteptam. Și anume că cititul nu mă face să trec mai ușor prin izolare, ci chiar opusul.

După toate calculele mele, mai mult timp stat în casă înseamnă mai multe cărți citite. Dar se pare că aceste calcule nu au prevăzut și variabila emoțională.

Acum, ce-i drept, mi-a luat ceva timp ca să înțeleg cum stă treaba și de ce, în ultimele două săptămâni, nu am putut să citesc la fel de mult pe cât obișnuiam.

Ideea e că, de fiecare dată când iau o carte în mână și mă apuc să o citesc, creierul meu nu mai este absorbit în ea. Am ajuns să dezvolt o tehnică, probabil datorită faptulul că scriu recenzii, prin care citesc o carte și sunt complet conștientă de ce se întâmplă în jurul meu. Treaba stă cam așa: eu citesc cartea, urmez firul acțiunii, dar creierul meu gândește în același timp și procesează informația, nu o ia de-a gata, ci o pune sub semnul întrebării și o critică. Asta mă împiedică să am acele momente în care parcă ești absorbit și te trezești la un moment dat că ai citit timp de câteva ore și tu nu ai idee când a trecut timpul. Nici nu mai țin minte ultima dată când mi s-a întâmplat asta.

Oricum, din cauza acestui stil de a citi, eu am început să îmi compar viața de acum și să văd toate lacunele în comparație cu viața personajelor din cărți.

Acum citesc P.S. Te mai iubesc și-acum și salivez de nu mai pot de fiecare dată când se descrie mâncarea și prăjiturile pe care le face Lara Jean și familia ei. E o crimă! Mai ales pentru că eu stau aici, nu am nici cuptor la dispoziție și nu mai spun că nici ingredientele nu le am. Mega Image-ul din colț mă poate ține în viață, dar dacă vreau o masă mai interesantă, ceva asiatic sau doar ceva mai variat, ar trebui să fac o călătorie pe jos până la Auchan-ul care e la o stație de autobuz depărtare și care e la o margine de oraș, o călătorie pe care încă nu am curaj să o fac.

Nu mai spun de toate interacțiunile sociale pe care le are personajul principal. Mă trezesc deseori lăsând cartea jos și gândindu-mă cât de mult îmi plăcea să merg la film la cinema și să mănânc nachos, cum îmi plăcea să ies să mă uit prin magazinele cu haine sau prin librării. Au trecut două săptămâni de când am mâncat ultima dată la Sushi Terra și nu pot spune că o duc bine, având în vedere că sunt în faza mea în care ador orice e asiatic. Mai ales mâncarea! Ieri am reușit, cu ultima cutie de ramen instant pe care o mai aveam, cumpărată acum ceva timp, să îmi fac un ramen cât de cât apropiat de realitate. A fost una dintre cele mai bune mâncăruri pe care le-am mâncat în astea două săptămâni.

Autoizolarea nu e o treabă ușoară, chiar și pentru un introvert ca mine. La început eram okay și nu mă simțeam de parcă ar fi ceva diferit. Nici acum nu pot spune că disper sau ceva, dar sunt zile bune și zile mai grele, în care mi-aș dori să ies și să mă văd cu oameni adevărați.

Iar cărțile chiar nu mă ajută. Așa am ajuns să mă uit mai mult la filme și seriale. Când mă uit la ele, îmi e mult mai ușor să mă opresc din gândit și să mă pierd, să uit de realitate.

Și poate mai e o variabilă pe care nu am luat-o în calcul: vinovăția. Dacă mă apuc să citesc, la fel, gândesc foarte mult și în spatele creierul va fi mereu o voce care îmi va spune că ar trebui să învăț sau să fac teme în loc să stau să citesc. Stând mai mult acasă, am crezut că voi avea mai mult timp, dar ziua tot 24 de ore are și eu trebuie să îmi fac temele și să învăț.

În perioada asta, îmi e foarte greu să găsesc motivația să fac ceva pentru facultate. Pentru mine nu am probleme, fac exerciții fizice, scriu pe blog, în jurnal, îmi exersez în continuare limbile străine pe care le învăț și îmi gătesc de multe ori pe săptămână. Dar când vine vorba de facultate, încă nu am reușit să îmi găsesc o sursă de motivare. Încă lucrez la această parte. Dacă vreți să vă povestesc mai multe despre asta, lăsați un comentariu, să știu dacă e cineva interesat de asta 🙂

Și cam acesta e conflictul meu cu lectura, în acest moment. Sunt curioasă, voi cum o duceți în autoizolare și dacă ați avut până acum perioade mai grele sau dacă profitați de tot timpul pe care îl aveți?