Mi-am dat seama că îmi doresc să citesc această carte încă de când am văzut-o anul trecut la Gaudeamus. Mi s-a părut foarte interesantă coperta și sinopsisul și am crezut că va fi ceva în genul Unul dintre noi minte. Din păcate, nu s-a ridicat la așteptările mele.

TITLU: Majoretele
AUTOR: Kara Thomas
EDITURĂ: Leda Edge
NR. PAGINI: 368
ANUL PUBLICĂRII: 2019
RATING: ❤ ❤

Sinopsis

Două dintre ele au murit într-un accident auto. Alte două au fost ucise de vecinul pervers, împușcat mortal de un polițist din cale afară de zelos. A cincea adolescentă și-a luat zilele. După câțiva ani, conducerea liceului unde învățau fetele hotărăște să le aducă un omagiu. Pentru Monica, sora mai mică a majoretei care s-a sinucis, nu e deloc ușor. Ea nu vrea să își amintească, vrea doar să uite. Din păcate, nu are cum. Câteva scrisori anonime descoperite din întâmplare în biroul tatălui vitreg și un telefon mobil ascuns într-un sertar o fac să creadă că între cele cinci fete moarte există o legătură tainică.

Nu mai sunt majorete în orașul Sunnybrook, dar asta nu înseamnă că locuitorii sunt în siguranță.

---

Când m-am apucat de Majoretele eram într-o fază în care îmi doream să citesc ceva thriller sau mystery și am crezut că am găsit lectura perfectă. Din păcate, încă de pe la primele pagini, când am început să cunoaștem protagonista, am fost dezamăgită.

Sunt multe lucruri care nu mi-au plăcut la această carte și am de gând să le discut pe fiecare în parte.

Să începem chiar cu personajul principal, Monica, o adolescentă care a trecut printr-o traumă. În urmă cu 5 ani sora ei mai mare s-a sinucis. Și, din ce am văzut, asta nu prea a avut un mare impact asupra ei. De abia după 5 ani, dintr-o întâmplare, a început să își pună întrebări legate de evenimentele din urmă cu câțiva ani, atunci când cinci dintre majorete au murit.

Ceea ce m-a deranjat la protagonistă a fost lipsa tridimensionalității, latura emoțională mi s-a părut prea puțin exploatată, rezumându-se la emoții de moment și atât. Nimic despre cum s-a simțit în ceea ce privește moarte surorii ei sau ale celorlalte morți subite. Numai spun că personalitatea Monicăi este una dintre cele mai nefericite. Înțeleg că sugerează realismul personajului, dar nu vreau să citesc despre o fată care se preface că nu știe numele altei fete, doar pentru că se crede mai bună decât ea. Adică, îngâmfarea personajului principal e foarte evidentă și, mulțumesc Domnului, se mai diminuează pe parcurs atunci când descoperă că (nu o să-ți vină să crezi!) oamenii pot fi mai mult decât par la prima vedere.

Trecând la următorul punct care nu mi-a plăcut, aici avem o problemă și mai mare. Dacă nu îți alegi tu personajul principal, poți măcar să îți alegi povestea. Și eu am ales un mister cu 5 morți care aparent ar fi legate între ele, chiar dacă par separate. Ce am primit? Nu asta, cu siguranță.

Plotul pe care se construiește romanul a avut foarte mult potențial, dar execuția a fost dezamăgitoare. Povestea începe cu Monica încercând să afle mai multe despre circumstanțele în care a murit sora ei (nu putea crede că sora ei chiar s-ar fi sinucis) și ajungând să investigheze și moartea celor două majorete care au fost ucise de un vecin.

Investigația a fost haotică și Monica a dedus foarte puțin, cele mai multe informații le-a primit vorbind cu alți oameni și încercând să afle ce s-a întâmplat de fapt. Un alt personaj efectiv i-a făcut mai mult de jumătate din munca de cercetare, toată baza de care avea nevoie Monica ca să înțeleagă ce se întâmplase. Și apoi, normal că a fost un plot twist destul de neinspirat, dar nu vreau să dau spoilere.

Trecând la relațiile din carte, ei bine, cea mai nașpa relație este între Monica și „prietenele ei”. Nu înțeleg cum nu a putut vedea decât după ceva timp, după ce se împrietenește cu o altă fată, că celelalte prietene ale ei din grupa de dans nu îi sunt de fapt prietene. Adică, era foarte evidentă chestia asta, mai ales după felul în care se comportă unele cu altele.

Și un lucru care m-a cam scos din sărite și chiar m-a făcut să reconsider dacă să termin sau nu cartea a fost faptul că după 300 de pagini încă nu aveam date consistente despre misterul morților majoretelor. Dar am zis că nu mai am așa de multe pagini și vreau să văd până la urmă cum se rezolvă. Și pot spune că nu a meritat.

Singura parte care a făcut să merită să citesc toată cartea a fost acel epilog din alt punct de vedere care a lămurit o parte din evenimentele petrecute.

Nu pot spune că recomand această carte, dar nu pot spune nici că ar trebui să o eviți. Cred că dacă aș fi avut 14-15 ani și poate cu 200 de cărți citite mai puțin, mi-ar fi plăcut mult mai mult și poate i-aș fi dat chiar și 3-4 stele.

Poți cumpăra Majoretele de pe site-ul Editurii Corint.