Mi-a fost atât de dor să scriu o recenzie! Nici nu ai idee! Nu am mai scris una de prin decembrie și, așa cum se întâmplă mereu, în timpul sesiunii mi-a venit cheful se scriu. Dar, cum era sesiune, am zis să îmi pun pofta în cui și să amân acest moment până după perioada de examene.

Acum m-am întors cu forțe proaspete și cu câteva cărți pe care le-am citit în acest început de an. Astăzi am să vă povestesc despre o carte de nonficțiune, și anume Istoria și arta ceaiului.

TITLU: Istoria și arta ceaiului
AUTOR: Laura C. Martin
EDITURĂ: Baroque Books & Arts
NR. PAGINI: 248
ANUL PUBLICĂRII: 2018
RATING: ❤ ❤ ❤ ❤

Sinopsis

De la amar la sublim, istoria omenirii într-o ceașcă de ceai: gust și senzație, elixir și răsfăț, plăcere, armonie, puritate și liniște, finețe și mister, spionaj, războaie și dosare secrete, filozofie, artă și cultura subtilă a bunului-gust. Verde, negru, alb, rosu, oolong și miere și lapte și frișcă, un pachet de dorințe și așteptări împlinite într-un singur cuvânt – ceai.

---

Acum, să fim sinceri, oricărui cititor îi place ceaiul. Asta înseamnă că și o carte despre ceai ar trebuie să fie pe placul lui. Din fericire, acesta a fost cazul pentru mine.

Nu am mai citit de ceva timp nonficțiune și aveam puține reticențe. Nu e o poveste, mă va plictisi, vor fi doar informații practice și atât. Nimic mai greșit. Modul în care este scrisă această carte e foarte fascinant.

Începe cu clasificarea ceaiului și a modului în care se prepară, de când e cules din copac până ce ajunge în cana ta. Până aici nu e prea atractiv, nu-i așa? Dar mi-a plăcut mult cum a fost scrisă această parte. Iar procesul e chiar interesant.

În cea de-a doua parte însă, avem de-a face cu istoria ceaiului, încă de când a fost prima dată înregistrat în manuscrise din China antică. Povestea ceaiului e mai tumultoasă decât aș fi crezut. Pentru că la un moment dat a devenit o afacere, a pornit chiar și câteva războaie. De asemenea a făcut dependentă nu doar o națiune, ci și mai multe, și nu numai de ceai.

Mi-a plăcut mult cartea. A fost o lectură mai înceată, dar asta doar pentru că e plină de informații interesante pe care le asimilezi fără să îți dai seama. Într-o zi m-am pomenit povestindu-i prietenei mele despre cum, în China, ceaiul destinat împăratului trebuia cules doar de femei virgine, tinere, care aveau o alimentație strictă, astfel ca respirația lor să nu afecteze calitatea frunzelor de ceai. Desigur, e doar o legendă, dar mi-a rămas în cap pentru cât de absurdă e ideea.

Una dintre lucruri pe care vreau să le menționez e că ador coperta. Cartea are o copertă așa de frumoasă, cum numai cei de la Baroque Books & Arts pot crea. Iar detaliile cu auriu sunt superbe.

Recomand această carte tuturor iubitorilor de ceai. Acum chiar simt că știu mult mai multe despre băutura mea favorită și despre istoria ei. E o lectură care merită o șansă.