Am așteptat atât de mult acest roman și am fost atât de fericită atunci când am pus mâna pe el! Abia așteptam să descopăr următoarele aventuri ale lui Audrey Rose și ale tânărului Thomas Cresswell. Dar ceea ce am găsit nu a fost deloc pe măsura așteptărilor mele.

TITLU: Dracula: Pe urmele prințului nemuritor
AUTOR: Kerri Maniscalco
EDITURĂ: Leda Edge
NR. PAGINI: 496
ANUL PUBLICĂRII: 2019
SERIE: Anchetele lui Audrey Rose
RATING: ❤ ❤

Sinopsis

După ce descoperă adevărata identitate a lui Jack Spintecătorul, nonconformista Audrey Rose își vindecă rănile sufletești cufundându-se în studiu pe băncile Institutului Național de Criminalistică și Medicină Legală din România, găzduit de castelul Bran. Alături îi este fermecătorul și deopotrivă enervantul Thomas Cresswell, tovarășul ei de autopsii de la Londra. Călătoria în inima României, precum și șederea în fosta reședință a sângerosului Vlad Țepeș sunt tulburate de un șir de crime misterioase, pe care localnicii le atribuie Prințului Nemuritor. Mai curajoasă ca niciodată, Audrey Rose pornește în căutarea adevărului…

---

Recenzia primului volum: Jack Spintecătorul: Crimele din Whitechapel

Nici nu știu cum să vă explic. Aveam așteptări atât de mari de la această carte și chiar credeam că se va ridica până la nivelul lor. Adică, avem un roman despre o femeie care adoră medicina legală, despre crime și despre România. Combinația perfectă, nu-i așa?

Nu.

Încerc să nu o fac să sune urât, dar cartea asta ne înjosește pe noi, românii, și mai e și prost scrisă.

Nu îmi aduc aminte ca în prima carte din serie să existe aceste descrieri lungi, interminabile și fără sens. Adică niște comparații fără noimă și niște figuri de stil fără logică. Nu zic că a fost prea înflorată, doar că efectiv nu aveau sens. Încercam să îmi imaginez în cap cum ar trebui să arate, dar așa ceva era imposibil. Dacă descrierile sunt la fel și în primul volum, atunci cred că eram la o vârsta la care pentru mine nu prea contau detaliile și puteam să zbor repede peste ele.

Apoi, cum portretizează România e… îngrozitor. Ideea că avem un prinț răsfățat și cu toane… ei asta e urât. Familia noastră regală nu se compară cu așa ceva. Numai zic de modul în care sunt portretizate celelalte personaje care ar trebui să fie români. Zic că atunci când menționezi clar o țară în cărți, ai grijă că datele să fie corecte și să nu înjosești țara respectivă.

Mai sunt lucruri pe care aș fi dorit să le mai menționez. Printre ele se află plotul care s-a mișcat încet de tot și misterul care nu a fost chiar atât de interesant precum mă așteptam. Am mai uitat dintre ele întrucât nu m-am adunat să scriu despre ea chiar după ce am terminat-o.

Nu recomand acest volum. Dacă l-ai citit pe primul și vei să îl citești și pe acesta, nu avea mari așteptări. Poate îți va plăcea, dar mie una nu mi-a plăcut deloc.

Și asta cred că e cea de-a doua recenzie în care nu recomand o carte. Sper ca numărul lor să nu se înmulțească…

Romanul mi-a fost oferit pentru recenzie de Leda Edge și îl puteți achiziționa de aici: LINK.