A fost un timp în care nu prea conta în ce format vin cărțile. Că o fi audiobook, ebook sau carte fizică, o carte era o carte și îmi era destul. Dar experiența citirii unei cărți care îmi place și care e un pas în afara a ceea ce citeam de obicei m-a făcut să îmi dau seama ce e atât de fascinant și de încântător la cărțile fizice.

Am o temă la facultate pentru care se presupune că trebuie să citesc Confesiunile unui om de publicitate de David Ogilvy și, cum nu am găsit-o nicărieri să fie disponibilă, am ajuns cu ajutorul colegilor în posesia unui exemplar pdf. Știu, nici eu nu sunt de acord cu asta, dar nu prea aveam alt fel cum să o citesc. Oricum, așa m-am apucat să o citesc ca ebook și pot spune că uneori mi-aș fi dorit să fie carte fizică. Și iată de ce:

• Senzația paginii în mână e ceva cu totul unic.

Cred că ceea ce mă face să îmi doresc să am o carte fizică în mână e dorința de a putea da paginile cu mâna mea, de a simți foaia, textura ei pe piele și mirosul ei.

• Îmi place să mai admir coperta din când în când.

Nu știu voi, dar eu mai am obiceiul să mă opresc din lectură și să admir coperta. Așa ajung să mă uit la cele mai mici detalii și să observ tot ce e acolo. De asemenea, îți transmite și o senzație, probabil de aceia suntem înclinați să cumpărăm cărțile care au coperți care ne plac.

• Mă simt mai bine când verific progresul cărții.

Un alt obicei pe care îl am și de care e îmi e dor acum este ideea de a verifica progresul pe care l-am făcut în lecturarea cărții. Dar nu doar cu un procentaj micuț pe ecran, ci să întorc cartea cu partea superioară spre mine și să văd cât de groasă e partea pe care am citit-o și ce mărime are partea pe care o mai am de citit. Așa mă simt cel mai satisfăcută, e un progres vizibil.

• A citi o carte fizică e ca și cum chiar a-i citi o carte.

Când citești o carte fizică, te simți ca un adevărat cititor. Știi că citești o carte și ești sigur de asta. Atunci când citesc ebooks sau audiobooks, uneori am impresia că de fapt nu citesc o carte adevărată, că ar fi doar un document ca oricare altul sau doar o înregistrare cu cineva citind, nu de parcă eu aș citi-o. Ceea ce uneori mă face să simt că de fapt eu nu prea citesc, ceea ce nu e deloc adevărat.

Sunt și lucruri pentru care mă bucur că nu citesc această carte în format fizic și aici mă refer la faptul că nu îmi place să subliniez în cărți. Îmi place să pun semne de carte, dar nu pot suporta să deteriorez o carte scriind sau subliniind cu un pix în ea. Nu am nimic cu oamenii care fac asta, dar nu pot suporta să o fac eu.

Ca să fiu sinceră, cred că de acum o să citesc mai multe cărți fizice. Încă mai am ebooks pe care nu le-am citit, dar nu cred că voi mai cumpăra altele în viitorul apropiat. Argumentul meu care se referea la binele planetei a cam pălit în comparație cu dragostea mea pentru o carte fizică.

La audiobooks nu cred că voi renunța vreodată. E ceea ce mă salvează într-o săptămână stresantă, când nu am timp efectiv să citesc o carte. Așa că atunci când spăl vasele, gătesc sau mă pregătesc pentru zi, pot sta și asculta o poveste, un lucru foarte relaxant.