Aveam atâtea alte articole de scris. Dar în loc să vă povestesc despre o carte sau cum a fost maratonul de luna trecută, am decis să trec de toate astea și să scriu despre niște idei la care am ajuns după ce un timp nu m-am simțit confortabil cu cărțile pe care le citeam. Așa că, aici e adevărul dur și sincer pe care am încercat cu toată puterea mea să îl ignor. Schimbarea gustului.

Mda… un lucru pe care tot l-am ignorat de ceva timp și care m-a făcut să intru în reading slump și să nu mai pot citi așa de mult ca înainte este faptul că încep să îmi schimb gusturile de lectură.

M-am obișnuit așa de tare ca atunci când mă uit după cărți să ochesc cărțile fantasy și cele pentru adolescenți încât acum îmi e foarte greu să scap de această obișnuință. Nici nu am idee dacă de fapt îmi mai plac aceste genuri de cărți. Pur și simplu le citesc din reflex, pentru că asta era ceea ce îmi plăcea. Dar acum nu mai sunt așa de sigură.

Îmi plac cărțile pentru adolescenți, dar parcă nu le mai pot savura pe toate așa cum o făceam înainte. Acțiunea ori e prea plictisitoare, ori nu mă atrage în niciun fel. Și apoi cărțile fantasy. Adoram fantasy-ul de orice fel, oriundem îl puteam găsi. Dar acum, au ajuns să nu îmi mai pară așa de interesante lumile fantastice. De aceea am ajuns să fiu foarte pretențioasă la cărți și să îmi placă doar foarte puține. În ultimele luni am dat atât de multe ratinguri de 3 stele cât nu am dat toată viața.

Și de asta scriu aici. În primul rând pentru mine. Să mă ajut să înțeleg că toți oamenii se schimbă și e în regulă să ne schimbăm gusturile. Schimbarea înseamnă evoluție. Ceea ce e de bine.

Încă nu știu exact ce îmi place. Dar mi-am dat seama că nu fac altceva decât să îmi irosesc timpul citind cărți care nu îmi plac. Și nici nu îmi dau un vibe bun pentru că se simt mai mult ca o sarcină și nu ca o plăcere. E mult mai bine dacă mă focusez doar pe cărțile după care mor să le citesc și cele care chiar îmi folosesc la ceva, să învăț ceva din ele.

Așa mi-am dat seama că sunt cărți pe care îmi doresc foarte mult să le citesc și cărți pe care mi-ar plăcea să le citesc, dar nu aș fi supărată dacă nu aș face-o. Și că cele din a doua categorie de fapt nici nu merită efortul. Sunt atât de multe cărți și fluxul de cărți noi este constant, tot timpul vor apărea romane noi, nu voi avea timp să le citesc pe cele pentru care nu am o dorință arzătoare.

Aici, la cărțile pe care chiar îmi doresc să le citesc, se încadrează anumite cărți pentru adolescenți, cărți pe care le-am cumpărat din alte țări (doar pentru că sunt o amintire frumoasă și îmi aduc aminte de locul respectiv) sau cărți pe care mi le-au recomandat prietenii.

Și apoi mai sunt cărțile care chiar mă ajută cu ceva. Dacă nu învăț ceva din ele, măcar aflu despre alți oameni sau despre alte perspective asupra vieții. Aici intră clasicii (din care nu citesc destul), cărțile despre artă (mai ales acum pentru design grafic), autobiografii sau despre persoane faimoase (tocmai am cumpărat Coco Chanel de Edmonde Charles-Roux, foarte entuziasmată de ea), cărți într-o limbă străină (acum mă chinui cu franceza), despre filosofie și câte altele mai consider că mă ajută sau îmi îmbogățesc cunoștințele despre lume.

Pentru că, ca viitor om de publicitate, de fapt am o viziune destul de îngustă a ceea ce a fost și a ceea ce este societatea și lumea în care trăim. Și nu îmi fac niciun serviciu chinuindu-mă cu cărți care nu îmi fac plăcere, când am atât de multe de învățat. Și partea bună e că îmi place să învăț 🙂

Și adevărul e că m-am schimbat mult. Într-a XII-a, literatura era o scăpare. Nu puteam suferi nimic din ceea ce învâțam la română și nimic din ceea ce era considerat a fi de folos, doar pentru că eram setată să fac exact contra a ce mi se spunea în școală. Dar acum, la facultate, e cu totul altă viziune. Aici lucrez împreună cu profesorii și vreau să mă specializez în nișa pe care mi-am ales-o. Vreau să înțeleg cât mai bine și să știu cât mai multe. Mi-a dispărut acea aversiunea față de clasici și de literatura considerată cultă. Nici acum nu prefer românii, dar măcar pot citi clasicii literaturii mondiale fără să mă întreb de ce fac asta și fără să mi se pară că asta trebuie să fac și nu că asta vreau să fac.

Oricum, ceea ce doream să exprim în acest articol este ideea că lecturile mele se vor schimba cu încetul și probabil nu veți mai găsi același tip de conținut pe care obișnuiam să îl postez. De asemenea, cred că acesta se va schimba din perspectiva tuturor articolelor, nu doar a recenziilor. Am încercat să fac topuri, TBR-uri, liste cu ce am citit, dar uneori nu am timp. Și nici chef să stau să mă uit peste umăr.

Iar blogul este un lucru personal. Așa că îmi documentez călătoria mea în calitate de cititor și relația mea cu cărțile. Dar nu numai asta. Uneori vă mai povestesc ce am mai făcut în perioadele în care am lipsit. Pentru că suntem oameni și nu cred că ar trebui să fim definiți doar de un lucru pe care îl facem. Suntem mai complecși de atât.