Am văzut serialul și mi-a plăcut. Mi s-a părut drăguț. Așa că, atunci când am văzut că a apărut și cartea care stă la baza serialului, am zis că trebuie să o iau. Mai ales că părea o lectură rapidă și drăguță, o pauză de la cărțile mai grele pe care le-am citit în ultimul timp. Dar chiar a meritat?

TITLU:  Zorzoane
AUTOR: Kirsten Smith
EDITURĂ: Leda Edge
NR. PAGINI: 272
ANUL PUBLICĂRII: 2019
RATING: ❤ ❤

Sinopsis

Tabitha, Elodie si Moe: o regina a frumusetii, o timida si o ratata… Tabitha are cam tot ce si-ar putea dori: bani, prieteni, popularitate, un iubit sexy care o adora si o pofta nebuna de a fura. La fel si Elodie, care, in pofida imaginii de fata cuminte, e cleptomana. Insa niciuna nu se compara cu Moe, o fata rea, cu o reputatie inca si mai rea. Vietile celor trei tinere se schimba atunci cand fac cunostinta la o intrunire a Hotilor Anonimi, iar Tabitha le provoaca la un inedit concurs de furtisaguri. O poveste amuzanta si, totodata, emotionanta despre prietenie, acceptare si vindecare.

---

Mi-a plăcut mult ideea și aveam ceva așteptări, în principal create de serial. Mă gândeam că voi putea să văd mai în detaliu povestea fiecărui personaj și că aș putea să aprofundez sentimentele și acțiunile prin care trec.

Dar ghici ce?

Nu are mai deloc legătură cu serialul. Adică, nu știu. Poate numele personajelor, puțin din familia fiecăruia și… cum se întâlnesc cele trei fete. În rest, totul e diferit. Și nu într-un sens bun.

Povestea e atât de bună încât mă supără cum au ales să o trateze.

Avem trei puncte de vedere, ale fiecărei fete. Perspectiva Thabitei e scrisă în stil narativ, ca orice carte normală. Pe când perspectiva lui Moe e scrisă su forma unor însemnări în jurnal, iar cea a lui Elody sub forma unor poezii.

Nu m-aș fi supărat, dacă erau scrise bine, dar monotonia, lipsa se seriozitate în ceea ce privește unele probleme grave (cum ar fi părinți alcoolici, iubiți agresivi și furatul din magazine) și lipsa de sentimente m-au făcut să nu o pot aprecia. Totul e foarte plat. Personajele sunt bidimensionale, par doar niște maionete pe care autoarea le târăște dintr-o parte în alte și le pune să facă diferite acțiuni. Totul e o joacă și nimic nu pare serios.

De obicei nu sunt atât de dură atunci când nu îmi place o carte, dar asta a întrecut toate așteptările mele, nu într-un sens bun.

Cred că e prima dată când zic că nu recomand o carte. Așa e. Nu o recomand. E posibil să îți placă, dacă ai 12 ani și nu ai mai citit cărți până acum. Dar altfel, pur și simplu nu cred că merită să îți pierzi timpul cu ea.