Corabia magiei de Robin Hobb (Corăbiile însuflețite #1)

Am început cartea asta cu mult timp în urmă. Mai exact, în ultima zi din iulie. Și de abia acum am terminat-o, după mai bine de trei săptămâni. Hei, dar am o scuză! Monstrul ăsta are peste 800 de pagini! Exact. Ai citit bine. Peste 800! Așa că hai să vedem dacă a meritat osteneala.

TITLU: Corabia magiei
AUTOR: Robin Hobb
EDITURĂ: Armada (Nemira)
NR. PAGINI: 856
ANUL PUBLICĂRII: 2019
SERIE: Corăbiile însuflețite
RATING: ❤ ❤ ❤ ❤

Sinopsis

Lemnul-vrăjitor. Un lemn conștient. Cel mai prețios lucru din lume. Ca multe alte bunuri neprețuite din această lume, se găsește numai pe Tărâmul Ploilor Sălbatice.
Bingtown este un târg în care se aduc mărfuri exotice, dar și casa unei bresle de negustori faimoși pentru corăbiile lor vii – nave foarte rare, făcute din lemn-vrăjitor, ce se desăvârșesc atunci când se trezesc la viață și devin conștiente. Corăbiile vii sunt atât de scumpe, încât prețul lor poate fi plătit numai pe parcursul mai multor generații.

Pentru Althea Vestrit, corabia Vivacia este moștenirea ei de drept. Pentru nepotul ei mai tânăr, Wintrow Haven, retras de la studiile religioase pentru a lucra pe corabie, Vivacia este o condamnare pe viață. 

Dar soarta navei și a familiei Vestrit ar putea ajunge în mâinile unui necunoscut: nemilosul căpitan Kennit, care vrea să preia puterea asupra Insulelor Piraților capturând o corabie vie și făcând-o să-l asculte. 


Singura carte mai mare decât aceasta, pe care am citit-o în acest an, a fost Regina Aerului și a Întunericului. Și aceea a fost Cassandra Clare, deci ceva ce știam că îmi va plăcea cu siguranță.

Dar Corabia magiei a fost altceva. Am luat-o la Bookfest gândindu-mă că la sfârșitul lui iunie va fi un club de carte. Și am zis că voi citi cartea pentru eveniment. Am sfârșit prin a merg la club fără să fi lecturat cartea, dar nu a fost o problemă.

Așa că la sfârșitul lui iulie, mi-am luat inima în dinți și am început-o. A fost greu inițial, mai ales că prologul este scris din perspectiva unor șerpi de mare și am fost puțin confuză. Dar totul a redevenit mai ușor începând chiar de la primul capitol, când suntem introduși în poveste.

Cartea este scrisă din perspective multiple și urmărește mai multe fire narative. Prima perspectivă pe care o întâlnim este cea a căpitanului Kennit, conducătorul unei corăbii de pirați, care ajunge pe o insulă pentru a i se oferi o profeție.

Mai apoi suntem introduși în lumea familiei Vestrit și aflăm comploturile și urzelile dintre membrii familiei. În ceea ce îi privește, este o totală încurcătură. Althea este fiica lui Elthon Vestrit. Elthon reprezintă cea de-a treia generație a familiei Vestrit care va muri pe puntea corabiei pentru a o însufleți. Astfel, vom ajunge ca să o cunoaștem pe Vivacia, corabia contruită din lemn-vrăjitor.

După moartea lui Elthon, în familia Vestrit se instalează haosul. Moștenirea, adică corabia, datoriile, dar și tot ce înseamnă comerț, îi sunt lăsate Keffriei, sora Altheiei. Aceasta este căsătorită cu Kyle, astfel că el preia toate îndatoririle și, de asemenea, va conduce corabia vie.

Însă Kyle e ca o durere în fund, el nu o vrea pe Althea la bordul corabiei sale și își aduce fiul, care inițial trebuia să devină preot, pentru a naviga cu el.

Oricum, totul e un dezastru și nimic nu merge cum ar trebui. Astfel că Althea ajunge în locuri nebănuite și va trece prin aventuri surpinzătoare. Corabia Vivacia va naviga și va fi folosită pentru mărfuri de cele mai joase spețe, fără a se lua înseamnă că acum este cu adevărat o corabie însuflețită.

Iar piratul Kennit va merge până în pânzele albe pentru a pune mâna pe prea iubita lui corabie vie, pe care o visează de când lumea și pământul.

Este greu să explic tot ce se întâmplă în carte și nici nu o voi face, pentru că merită să o savurezi singur. Oricum, comploturile sunt la ordinea zilei, iar aventuri sunt nelipsite.

Romanul cere efort, asta e adevărat. Este unul lung și autoarea ține să îți explice multe lucruri. De asemenea, are un stil foarte interesant de contrucție a personajului și de punere a acestui în context. Știe foarte bine să făurească poveștile încât să îți transmită emoțiile dorite.

Nu tot timpul te va ține în suspans, la un moment dat chiar vei ajunge să citești mai mult din cauză că vei vrea să vezi ce se mai poate întâmpla. Dar suspansul va fi doar ici și colo, mai ales în bătălii. Dar va fi interesant, te asigur.

Aventurile prin care trec personajele sunt unice și creative, nici dacă îmi puneam în gând să îmi dau seama ce se va întâmpla în continuare, nu aș fi ales drumurile pe care le-a ales autoarea.

Îți va stârni furie, compasiune, ură și hotărâre. Vei ajunge să ții partea cuiva și să urăști unele personaje. Te vei implica în poveste și vei da sfaturi, deși ei nu te pot auzi.

Și cred că asta e ceea ce contează la o carte fantasy, să simți că ești parte din poveste, că poți lua partea cuiva, că poți îndrăgi pe cineva, că poți urâ pe altcineva, că ai vrea să strigi sau să îmbrățișezi. Exact asta e ceea ce m-a făcut să îmi placă romanul.

Așa că îl recomand, mai ales dacă îți plac cărțile fantasy. Eu cred că este un efort pe care merită să îl faci, dacă te sperie cărțile voluminoase (așa cum mă sperie pe mine). Este o lectură magică, care te va fermeca cu poveștile și aventurile ei. Și e în ton cu sfârșitul verii.

Romanul mi-a fost oferit pentru recenzie de Editura Nemira și îl puteți achiziționa de aici: LINK.