Nu știu dacă mă veți crede, dar vă spun cu mâna pe inimă că am intrat în cel puțin cinci librării ca să caut această carte. Era pe atunci când încă nu ajunsese în librării și o căutam cu disperare. Dar mi-a căzut singură în brațe, atunci când am mers la o lansare de carte la Librarium TNB și fix acolo era frumusețea asta. Nu cred că mai e necesar să spun cât de mult mi-am dorit să o citesc.

Recenzia primului volum: Doamna de la Miezul Nopții

Recenzia celui de-al doilea volum: Stăpânul umbrelor

TITLU:  Regina Aerului și a Întunericului
AUTOR: Cassandra Clare
EDITURĂ: Leda Edge
NR. PAGINI: 864
ANUL PUBLICĂRII: 2019
SERIE: Uneltiri întunecate
RATING: ❤ ❤ ❤ ❤ ❤

Sinopsis

Sânge nevinovat a fost vărsat pe treptele Sălii de Consiliu, în fortăreața sacră a vânătorilor de umbre. După moartea tragică a Liviei Blackthorn, Conclavul se află în pragul războiului civil. O parte din familia Blackthorn fuge la Los Angeles, încercând să descopere sursa bolii care distruge rasa magicienilor. Între timp, Julian și Emma fac eforturi disperate să ignore dragostea lor interzisă și să îndeplinească o misiune periculoasă pe Tărâmul Elfilor, pentru a lua Cartea Neagră a Morții. Ceea ce ei descoperă la Curțile elfilor este un secret care poate să destrame întreaga Lume a Umbrelor și să deschidă un drum întunecat spre un viitor pe care nu și l-ar fi putut vreodată imagina. Prinși într-o cursă contracronometru, Emma și Julian trebuie să salveze lumea vânătorilor de umbre înainte ca puterea letală a blestemului parabatai-lor să îi distrugă pe ei și pe toți cei pe care îi iubesc.

---

După finalul sfâșietor din Stăpânul umbrelor, primul meu contact cu Regina Aerului și a Înturicului a fost într-o zi de decembrie sau ianuarie, într-un Cărturești. Tocmai ce ajunsese volumul în engleză și simțeam nevoia să aflu ce se întâmplă. Așa că am luat cartea și am citit vreo 10-15 pagini, și am început să plâng în librărie. Am zis nu, am pus cartea înapoi pe raft și am plecat. Chiar nu puteam să mă descurc cu acea încărcătură emoțională atunci.

Dar după câteva luni, varianta în română mi-a ajuns în mâini și nu știu dacă a stat pe raftul bibliotecii mele mai mult de două săptămâni că am și luat-o să o citesc. Am plimbat-o prin București, pe acasă și pe la Sibiu. Având în vedere numărul considerabil de mare de pagini și dimensiunile mari ale cărții, pur și simplu i-am desemnat o sacoșă specială, cu o corabie pe ea. Și am purtat cartea în acea sacoșă mult și bine.

Nici nu știu ce aș putea să spun despre acest volum, e pur și simplu atât de complicat și atât de încărcat de sentimente.

Întreg romanul este o aventură. Deci, mă jur, simt de parcă managerul Cassandrei i-a zis că asta trebuie neapărat să fie o trilogie, așa că ea a îndesat încă câteva volume din serie într-unul singur. Pentru că e mult prea multă poveste doar pentru o singură carte. Nu mă plâng, nu mă plâng. Niciodată nu m-aș putea plânge de faptul că autoarea scrie prea mult.

Toată călătoria e foarte dureroasă. Și culmea, chiar îți va plăcea. Dacă în primele două volume se pune o bază și acțiunea este plină de suspans, în cel de-al treilea avem consecințele acțiunilor și câteva uneltiri care de abia acum ies la suprafață și toate lucrurile o iau razna.

Avem și multă politică, dar e vorba despre sistemul de conducere al vânătorilor de umbre, așa că acest element nu l-am găsit plictisitor.

Un lucru pe care vreau să îl remarc sunt ilustrațiile superbe. Este pentru prima dată când găsim ilustrații într-unul dintre romanele sale. Sper să mai găsim și în următoarele, au făcut lectura să fie una foarte plăcută.

Ceea ce m-a surprins a fost finalul și cum a ales autoarea să îl construiască. Confruntarea finală și deznodământul au fost o portiță de ieșire foarte ingenioasă la care nu m-am gândit. Oricât am încercat să anticipez finalul, nu am reușit și chiar mă bucur de cum a alea să rezolve conflictul principal.

Nu știu despre ce aș mai putea să discut fără să dau spoilere. E o carte atât de bună încât am impresia că orice v-aș spune, v-aș strica lectura. Așa că vă recomand toată seria. Vă promit, o veți adora. Cred că aceasta și cu Dispozitive infernale sunt seriile mele preferate ale autoarei.

Desigur, vă recomand acest volum dacă ați citit și restul volumelor, altfel nu prea ar avea sens.

Voua cum vi s-a părut finalul seriei Uneltiri întunecate?