Așa după cum ați observat, dacă mi-ați urmărit blogul, am recitit Pecetea morții ca mai apoi să citesc pentru prima dată Cumpăna destinelor. Am făcut asta deoarece nu îmi aminteam aproape deloc ce se întâmpla în primul volum și chiar voiam ca să văd cum se termină această dulogie. Așa că am citit ambele volum în decursul unei săptămâni.

TITLU:  Cumpăna destinelor
AUTOR: Veronica Roth
EDITURĂ: Leda Edge
NR. PAGINI: 464
ANUL PUBLICĂRII: 2018
SERIE: Carve the Mark
RATING: ❤ ❤ ❤ ❤

Recenzia primului volum: Pecetea morții

Sinopsis

Viața Cyrei Noavek și aceea a lui Akos Kereseth sunt conduse de destinele celor doi, rostite la naștere de către oracole și care, odată stabilite, devin de neînlăturat.

Akos e îndrăgostit de Cyra, în pofida destinului său, care spune că va muri în serviciul familiei Noavek. Iar când tatăl Cyrei, Lazmet Noavek – un tiran lipsit de suflet, presupus mort –, își revendică tronul shotet, Akos simte că sfârșitul său e mai aproape ca oricând.

În vreme ce Lazmet stârnește un război barbar, Cyra și Akos vor cu orice preț să-l oprească. Pentru Cyra, asta ar însemna să-i ia viața bărbatului care s-ar putea să fie tatăl ei. Pentru Akos, ar însemna să se sacrifice. Printr-o răsturnare de situație spectaculoasă, cei doi vor descoperi cum destinul le influențează viețile în cele mai neașteptate feluri.

---

Sunt atât de multe lucruri interesante la finalul primului volum, care sunt lăsate parcă pentru a fi dezvoltate în următorul. Dar toate acele lucruri sunt manipulate în primele 100 de pagini și nimic din ce te-ai fi așteptat nu se întâmplă.

Totuși, construcția și planul acțiunii mi s-au părut puțin anevoioase. Adică începe foarte bine, te suprinde în primele câteva zeci de pagini. Apoi, pentru vreo 200 de pagini, ești într-o stare cam lipsită de acțiune care să te țină cu sufletul la gură. De abia după aceea, o schimbare de planuri majoră se întâmplă atunci când un secret este descoperit și schimbă tot ce ai crezut că știai.

De asemenea, în volumul anterior, oracolele spuneau că în orice viitor va exista un război și, în ciuda altercațiilor și atacurilor care au loc, eu nu am simțit că ar fi izbucnit un război în adevăratul sens al cuvântului, ceea ce mi-a dat puțin de gândit. Dar nu știu ce să spun, și oracolele admit că viitorul se schimbă foarte des și nu este aproape niciodată exact.

Mi-a plăcut mult cum, în acest volum, se explorează și alte planete despre care nu am aflat prea multe până acum. Pășim pe Ogra, o planetă care pare înghițită de flux și pe care trebuie să te lupți pentru supraviețuire pentru că pare că însăși planeta vrea să te vadă mort.

Apoi mai aflăm informații despre Trelaa și Essander, două planete pe care nici nu le-am băgat în seamă până ce nu au fost menționate. Și mai pășim și pe Othyr, o planetă ce mă face să o asemăn foarte mult cu a noastră, din perspectiva țărilor dezvoltate, fiind o planetă pe care locuitorii dezvoltă cele mai noi tehnologii și sunt foarte fancy, punând mare accent pe vizual și pe lucrurile frumoase.

Autoarea a mai experimentat și cu o tehnică a perspectivelor multiple. Dacă până acum vedem povestea prin ochii lui Akos și a Cyrei, acum avem mici flashuri și din viața lui Cisi și a lui Eijeh. Pe de o parte vedem cum se dezvoltă relația dintre Cisi și Isae, de asemenea, și apariția unui nou personaj care va avea un rol destul de important. Pe de altă parte, putem înțelege ce este în mintea lui Eijeh după schimbul semnificativ de amintiri cu Ryzek și avem, din când în când, mai rar, o expunere a unor viziuni pe care le are. Inițial nu am înțeles ce înseamnau acele paragrafe, dar m-am prins că ilustrau felul în care el vede o viziune. Foarte interesant.

Aș putea să continui așa, să comentez cartea toată ziua. Dar mă aproprii din ce în ce mai tare de riscul de a da vreun spoiler și chiar nu vreau asta. Sincer, în cartea asta ar trebui să intri cu capul înainte, fără să ai așteptări, poți doar să ai presupuneri și să râzi când vei vedea ce se întâmplă de fapt.

Acum, ajungem la întrebarea de 1000 de dolari: merită să citești seria? Părerea mea este că merită. Te vei îndrăgosti de lumea pe care a creat-o autoarea și, atunci când vei ajunge la finalul celui de-al doilea volum, vrei vrea și tu să trăiești în ea. Într-adevăr, sunt suișuri și coborâșuri în ceea ce privește mersul acțiunii, dar ai încredere în mine când îți zic că este o poveste pe care vrei să o citești.

Vei ajunge să ții la personaje și să îți pese de ceea ce li se întâmplă. Vei strânge din dinți la fiecare moarte și vei simți adrenalina curgându-ți prin vene la fiecare mișcare riscantă.

Nu am cum să o compar cu seria Divergent, sunt lumi diferite, personaje diferite din aproape toate punctele de vedere. E cu totul altceva. Și nici nu cred că trebuie să fie comparată. Pecetea morții nu seamănă cu Divergent, așa că nu ar trebui să o alegi doar pentru că vrei să citești încă ceva în genul poveștii lui Tris.

Recomand cu mare drag întrega serie! Mie mi-a plăcut mult, ratingul meu reflectând asta. Iar dacă și voi ați citit cele două volume, aș vrea să vă știu părerea 🙂

Cartea mi-a fost oferită pentru recenzie de Leda Edge și o puteți achiziționa de aici: LINK.