Cronică film: Cimitirul animalelor (2019)

TITLU: Cimitirul animalelor
REGIA: Kevin Kolsch,  Dennis Widmyer
DURATĂ: 103 min
RATED: N-15
GENURI: horror, thriller
RATING:  ❤ ❤ ❤ ❤

Ieri a apărut cel mai nou film bazat pe unul dintre romanele de succes ale lui Stephen King. Ceea ce înseamnă bineînțeles un film horror cu tente creepy și momente în care râzi de tragedia situației.

Nu am citit până acum decât un singur roman semnat de autor și nu e Cimitirul animalelor. Dar asta nu contează, am văzut posterul filmului în metrou joi și am zis neapărat că trebuie să îl văd.

Așa că pe 5 aprilie am mers la mall ca să urmăresc o ecranizare la care nu m-am așteptat. Ca să spun drept, filmul lasă loc foarte mult interpretărilor. Astfel ori te apuci să citești cartea, ori iei de bun ce ți se dă și rămâi cu aceste sute de întrebări pe final.

Ești gata de un horror în genul lui Stephen King? Pun pariu că nimeni nu e de fapt pregătit…

În Cimitirul animalelor ne este prezentată o familie care se mută din Boston la casă, într-un sat. Când încă aranjează lucrurile în casă, descoperă din întâmplare că, nu departe locuința lor, este un cimitir al animalelor. Se spune că acest cimitir ar avea o putere înfricoșătoare și că oamenii care trec pe acolo o pot simți. De asemenea, vechile triburi fugiseră din acel loc crezând că ar fi malefic.

Desigur, asta nu sună deloc bine. Toată teroarea începe cu moartea unei pisici. Un vecin, iubind fetița noii familii și nevrând să o vadă tristă, îi spune tatălui ei să îngroape pisica undeva în apropierea cimitirului. A doua zi, pisica apare acasă, dar pare că ar fi ceva în neregulă cu ea.

Astfel toată acțiunea ia foc atunci când un eveniment major, la care mărturisesc că nu mă așteptam, s-a întâmplat, iar tatăl fetiței ajunge să ia o decizie înfricoșătoare (și btw foarte foarte proastă).

Cred că finalul filmului a fost cel care mi-a dat bătăi de cap. E acel tip de sfârșit deschis, care pare că știi ce se va întâmpla, dar când ieși din sala de cinema, de fapt nu ai idee ce voia să spună.

Ce mi-a plăcut?

  • Ideea de la care s-a pornit.
  • Unele scene care erau de groază, dar m-au făcut să râd de mi-au dat lacrimile.
  • Copiii care purtau măști mi s-a părut cea mai faină parte, nu e faza de acțiune cât mai mult de senzație.
  • Pare că ar fi un film de groază tipic, însă a adus și elemente care m-au luat prin surprindere.
  • Porția de nachos pe care am mâncat-o în timpul filmului.

Ce nu mi-a plăcut?

  • Acele câteva scene la care nu le-am găsit rostul (aici vorbesc de sora soției din familie care avea o problemă medicală ciudată rău).
  • Faptul că am rămas cu multe multe întrebări la care sincer nu aș vrea să le aflu răspunsul citind cartea.
  • Sfârșitul care te lasă cu un semn al întrebării și acel sunet de portieră deschisă pe care eu nu l-am auzit, dar prietena mea da, și care ar fi un fel de semn ca să înțelegi ce urmează. Cred?
Reclame