Denton Little are întâlnire cu moartea de Lance Rubin (Denton Little #1)

Nu înțeleg de ce nu se sinchisesc unele edituri să scrie pe copertă sau măcar în interiorul cărții că face parte dintr-o serie. Eu încerc aici să nu mai încep atât de multe serii, dar ei nu ajută deloc.

TITLU: Denton Little are întâlnire cu moartea
AUTOR: Lance Rubin
EDITURĂ: Art
NR. PAGINI: 344
ANUL PUBLICĂRII: 2018
SERIE: Denton Little
RATING: ❤ ❤

Să ai şaptesprezece ani, să ai o iubită minunată, o familie grozavă şi prieteni buni. Sună ca o viaţă perfectă, nu? Atâta doar că, pentru Dentton Little, toate acestea sunt pe cale să dispară – căci mâine, fix în ziua balului de liceu, el va muri. Şi ştie asta – în lumea în care trăieşte el, toţi oamenii îşi cunosc data morţii şi lucrurile nu sunt luate în tragic. Ce-i rămâne de făcut? Sigur n-o să stea în casă, pur şi simplu, aşteptând. Prima sa beţie, primul triunghi amoros, primul duşman adevărat – toate acestea se petrec în ultimele sale ore. Şi apoi, mai e de dezlegat şi misterul mesajelor rămase de la mama sa naturală, şi oamenii de la guvern care par a fi pe urmele lui…

Ideea acestui roman a fost foarte interesantă. De aceea m-am și apucat să îl citesc, logic. Dar se pare că o idee bună nu face din start și o carte bună. Nici pe departe.

În această lume, fiecare om își știe data morții. În afară de câteva excepții, cum ar fi țările în care nu este obligatoriu să îți afla data morții, fiecare om știe în ce zi va muri. Desigur, nimeni nu știe exact ora din ziua respectivă și nici măcar cauza, doar că vor înceta să mai trăiască. Ceea ce e straniu, dacă stai să te gândești. Pentru că în ziua în care te aștepți să mori este o tradiție ca un fel de priveghi în care stai toată ziua în casă, împreună cu familia și cu cei apropiați și pur și simplu stai așteptându-ți sfârșitul.

Mi-a plăcut mult de tot ideea. Și astfel mă așteptam că îmi va plăcea cartea. Mă gândeam că va fi o poveste despre un adolescent care va avea ceva revelații în legătură cu viața pe care a trăit-o și cu deciziile pe care le-a luat.

În schimb, am primit o zi în care se presupune că moare întinsă pe aproximativ 200 de pagini, fiind descris fiecare amănunt al zilei. Și nu pot spune că s-au întâmplat o mulțime de lucruri interesante.

Totul ia însă o turnură neașteptată atunci când mai sunt vreo 50 de pagini din carte. Toată acțiunea ia foc și totul e într-o fugă continuă. Pe acolo am început să nu mai înțeleg multe și nu știam dacă preferam partea plictisitoare, dar realistă pe care o citisem sau ceea ce citeam, o parte cu acțiunea, dar care devine prea nerealistă.

Emoțiile pe care mi le-a stârnit au fost exact în această ordine: interes, captarea atenției, plictiseală, furie (îndreptată spre un personaj anume) și mai apoi confuzie și supărare.

Dacă aș fi fost autorul, aș fi scris cu totul altfel. Probabil aș fi creat niște personaje mai profunde, m-aș fi axat pe ideea de a fi conștient de data propriei morți și nu pe conspirații guvernamentale. Aș fi scris o singură cartea, la sfârșitul căreia personajul să moară definitiv.

Și vorbind despre numărul de cărți, cine ar fi crezut că e o serie? Am realizat asta, când mi se părea că ceea ce citeam părea un început dar era chiar finalul cărții. Așa că mi-am zis că trebuie să fie neapărat o continuare și, după o scurtă verificare pe Goodreads, teoria mi s-a confirmat. Din păcate.

Dacă ar fi să recomand această carte, cred că e potrivită pentru un public tânăr, adolescenți, care nu caută o carte profundă prin care să înțeleagă sensul vieții, ci mai exact o carte pe care e posibil să o găsească amuzantă și relaxantă. Dar doar atât.

Personal, romanul nu se regăsește printre preferatele mele și nici măcar printre cărțile care mi-au plăcut cât de cât.