Am început cartea ieri dimineață, iar pe la 12 fără ceva seara am și terminat-o. Cred că a fost una dintre puținele cărți pe care le-am citit într-o singură zi. A fost de parcă aș pune viața mea pe stop și m-aș preface pentru o zi că sunt Boris. A fost o experiență foarte interesantă!
TITLU: Boris
AUTORI: Valentina Negoiță
EDITURĂ: Herg Benet
NR. PAGINI: 240
ANUL PUBLICĂRII: 2018
RATING:❤ ❤ ❤ ❤ ❤
Îmi imaginez o vodkă și-n mână îmi apare o sticlă de Belvedere. Îmi imaginez și țigări și-mi apare un pachet de trabucuri Cohiba. Îmi place! O lumină orbitoare apare în fața mea, cred ca e Dumnezeu ăsta. Îmi aprind trabucul la lumina Lui și merg mai departe. ”Da’ prost ești…”, concluzionează Dumnezeu.
“Umor debordant, imaginație cât cuprinde, personaje vii și colorate, luciditate tăioasă, un stil matur și captivant, multă naturalețe – toate acestea sub un singur titlu, Boris, al unei adolescente incredibil de talentate. Lăsați-vă cuceriți de aventurile eroului nonconformist și sensibil, savurați fiecare pagină a romanului. Veți putea dori, cândva, să-l și recitiți!” (Cristina Nemerovshi)
Romanul ăsta a fost un întreg vârtej de emoții care te pierde uneori, dar care întotdeauna se întoarce după tine și te ia cu el. Știu, nici eu nu am înțeles exact ce am vrut să spun. Cam așa e Boris. Îți spune ceva, pare că devine ficțiune, apoi te izbește de realitate și îți spune că tot ce ai văzut a fost doar o halucinație.
Nu are cum. Nu are cum. Nu are cum. Nu are cum. Nu are cum.
Dar să începem cu începutul. Dacă vreodată ceva a avut un început.
Boris, personajul principal, este un tip, am calculat eu că ar fi pe la 20 și ceva de ani, poate aproape de 25… și care are ceva probleme psihice. Trăiește împreună cu câinele lui, un buldog francez pe nume Igor, cu care are adesea conversații interesante. Are și prieteni, adevărat, cam dubioși, cu îndeletniciri care mai de care și cu propriile dileme existențiale.
Aventurile lui Boris probabil vor da bătăi de cap multora și vor amuza în aceeași măsură. El este un abis de întrebări filozofice și tot ce vrea e un sens, dar parcă nici pe ăla nu prea îl vrea. E conștient de sine, în mare parte, dar are și episoade de halucinații peste măsură de amuzante.
Atunci, Igor se dete de 3 ori peste cap și se făcu porumbel. M-am căcat pe mine de râs. Se transformase în porumbel. Daca aș putea să-l desenez… Deci, era un porumbel cu cap de buldog francez. Băi, dădea din aripi și se lingea pe nas. Eram pe jos de râs, urlam.
— Boporipis, nupu mapai râpâdepe!
— Să mori tu că vorbești păsărească, nu cred!
Pe lângă epidoasele de tipul acesta care m-au făcut să râd, parcă tot timpul luându-mă prin surprindere prin imaginație autoarei, au existat episoade în care totul era clar, în care Boris sau chiar alte personaje țin monologuri despre viață, despre ce au înțeles, despre ce cred că e România, despre ce cred că e viața.
Mai multe nu știu ce aș putea spune. E un roman care te va duce de la tristețe la zâmbet în milisecunde, care te va face să te gândești, să îți pui întrebări, iar dacă mă întrebi pe mine, asta e cel mai bun tip de roman. O carte nu trebuie să îți prezinte ceva și tu să o iei de bună, nu, ea ar trebui să îți prezinte ceva și tu să te gâdești: „Ha, oare o fi adevărat? Sau autoarea a luat-o pe câmpii?”
Și cu astea fiind spuse, vă recomand tuturor aventurile lui Boris. Este o carte mult mai bună decât mă așteptam, un debut impresionant și te asigură că cel puțin vei zâmbi măcar o dată pe parcursul ei, asta dacă nu chiar vei râde cu gura până la urechi.
My rating: 5 of 5 stars
Am fost tristă, am râs, mi-am pus întrebări și tot ce am înțeles a fost… a b s o l u t n i m i c. Boris este un vârtej de emoții și de imaginație. Te duce pe culmile nebuniei și te aruncă dureros în realitate. E un debut impresionant și un mind blowing total.
Dacă ai citit Boris, sunt curioasă ce părere ai, așa că nu ezita să îmi scrii în comentarii
World Of Books Web 