Pe nepusă masă, am prins/primit o răceală. Și cum mai bine să o celebrez decât să vă povestesc vouă cum decurge o zi în care stau acasă și citesc, cu mucii până în pământ? 😀
Ziua începe astfel, mă trezesc și îmi fac rutina de dimineață. Mă schimb în pantaloni de trening și pulover (știu că e vară, nu contează, îmi e frig orice ar fi când sunt răcită), îmi pun șosetele pufoase preferate și o eșarfă în jurul gâtului, întrucât mă doare foarte tare.
Apoi merg la bucătărie să îmi prepar ceva pentru mic dejun, să tai jumătate de lămâie și să îmi pregătesc ceaiul. Ori fac o oală mare de ceai, ori, cum fac de ceva timp, folosesc fierbătorul de la mine din cameră și îmi fac ceai oricând îl termin pe cel din cană.
Așa ajung să beau litri întregi de ceai cu lămâie și ajung să gust toate sortimentele de ceai pe care le-am strâns.
Din cauza răcelii, ziua e ratată. Mă voi pune în fața biroului și voi deschide laptoptul. Mă voi gândi la ce să scriu, ori voi încerca să scriu o recenzie la un roman, ceea ce nu e nicidecum o idee bună atunci când sunt răcită. Probabil îmi voi spune că sunt leneșă pentru că nu pot scrie nici măcar o postare, că nu pot face nimic, chiar dacă creierul și mintea mea nu m-ai funcționează corect atunci când nasul îmi e plin de muci. Asta e tot parte din răceală 🙂
Apoi mă voi resemna, voi aprinde o lumânare și îmi voi lua cartea în mână. Mă voi pune în pat și voi citi până adorm. Mă voi trezi pe la vreo 4-5 după-amiaza, îmi voi spune că e o zi pierdută în care nu am făcut nimic și apoi mă voi duce să iau cina.
Seara voi lua din nou cartea în mână, alături de credincioasa lumânare și de ceaiul proaspăt făcut, cel mai probabil a 7-8-a cană pe ziua aia, și voi citi până ce adorm.
Problema mea e că răceala ține la mine vreo săptămână. O durată destul de lungă în care să nu fac nimic. Acum am noroc că e vara, dar de obicei erau consecințe în timpul școlii, e greu să recuperezi o săptămână de școală..