Reading slump și cum am trecut eu de el

Vine un moment în viața oricărui cititor în care se pierde. După ce ajunge la un apogeu, acel moment când citește foarte mult, termină cartea la două zile, care parcă nu poate face altceva, parcă nimic nu e bine dacă nu are cartea în mână, urmează un moment de respiro, nu neapărat dorit de cititor, ci mai mult ca o nevoie. Ei bine, dar cum ieși din acest moment de respiro? 

Am să îți spun povestea mea.

La începutul toamnei din 2017 eram un cititor avid. Eram la acel moment de apogeu, când citeam mult mai mult decât îți poți imagina. Am ajuns să citesc o carte la două-trei zile și erau și cărți pe care le terminam într-o singură zi. Nici mie nu îmi vine să cred la ce record ajunsesem. Citeam mult mult de tot și nu voiam să mă opresc.

Dar cum psihicul meu probabil nu a mai putut continua așa, am luat dintr-o dată o pauză. Și m-a întristat acest moment de respiro, era oarecum de așteptat, eram și în perioada examenelor, nu aveam cum să citesc atât de mult cum o făcea înainte, dar nici chiar dacă găseam minute libere, nu îmi mai venea să citesc.

Așa am ajuns ca pe la începutul lui mai 2018 să citesc o carte la 3-4 săptămâni, pur și simplu, parcă nu reușeam să mă mai adun. Nu aveam deloc chef, parcă nici nu mai știam de ce citeam. Nu aveam nicio trage de inimă, mă forțam să iau în mână cartea știind că oamenii așteaptă o recenzie de la mine. Dar nimic nu mă putea motiva, oricât de mult îmi spuneam că trebuie să citesc.

Evenimentul care m-a făcut să reconsider toată ideea lecturii a fost Bookfest. Am participat la târgul de carte cu dorința de a vedea noutățile și mai ales să mă întâlnesc cu autorii pe care îi cunosc și chiar cu unii noi. Este o familie cu care mă reîntâlnesc cu drag la fiecare târg de carte.

Acolo am avut o revelație. Mi-am dat seama de ce am avut acel moment de pierdere, în care nu îmi mai găseam calea.

Am înțeles că fiecare carte reprezintă un suflet, creat de un om care a muncit la el. Fiecare carte este munca grea a unei persoane care și-a dedicat o parte din timp numai ca acea carte să existe.  Pe scurt, fiecare carte contează, oricât de mult am pierde din vedere acest lucru. Iar asta înseamnsă că fiecare carte merită simțită, nu doar citită. Trebuie să te împlici sufletește, să o trăiești, nu doar să o lecturezi superficial și apoi să îți dai cu părerea.

Fiecare carte este specială și este unică. Nu vei găsi două cărți la fel, chiar dacă ți se pare că acel autor copiază pe cineva. Și trebuie să le vedem ca pe individualități, nu ca pe obiecte ce fac parte dintr-un grup mai mare, biblioteca personală.

Mi-am adus aminte de ce citesc și de ce îmi place să citesc. Mi-am dat seama că vreau să fac asta și în continuare, vreau să citesc și să rămân parte din această comunitate frumoasă. Și așa am continuat.

A fost greu, e greu să revii la niște obiceiuri pe care le-ai uitat. Dar încet-încet am reînceput să citesc. Acum reușesc să citesc o carte la 1-2 săptămâni, ceea ce e considerabil mai mult decât cât am citit până acum. Sper doar să reușesc să citesc măcar o carte pe săptămână, dar acum încerc doar să mă readaptez la stilul de viață pe care îl aveam înainte să intervină această ruptură.

Voi ați avut astfel de momente de respiro, în care parcă nu ați putut să citiți pentru o perioadă lungă de timp?

Reclame