Am ajuns și la recenzia cu numărul 8 din proiectul Tu scrii, noi publicăm. Sunt fericită că oamenii continuă să recomande cărți și să expună opinia despre ele 🙂

TITLU: Aurul Spartanilor
AUTOR: Clive Cussler
EDITURă: Litera
NR. PAGINI: 416
ANUL PUBLICăRII: 2012
RATING: 3.5

Soții Sam și Remi Fargo sunt aventurieri. Cu un viitor asigurat, având suficienți bani încât să-și permită să trăiască toată viața fără să facă nimic, se ocupă cu căutarea de comori iar banii câștigați astfel, îi donează.

Asta fac și printr-o mlaștină din USA, unde caută o comoară pierdută a unei cunoscute răufăcătoare. Un mini-submarin german de prin al doilea război mondial, le cam face probleme. Mai ales când în interiorul lui descoperă o sticlă de vin franțuzesc, veche, cu un simbol ciudat pe fundul ei.

Deoarece nu știu despre ce este vorba, merg spre un prieten al lor dar tocmai când să ajungă acasă îl văd pe asta cam răpit un pic. Merg pe urmele lui și-l salvează iar apoi încep să studieze sticla. Se pare că aceasta făcea parte din colecția personală a marelui Napoleon Bonaparte și că ascundea la rândul ei un secret.

Din păcate pentru ei, nu sunt singurii care caută sticlele astea și se trezesc concurând cu mafia ucrainiană într-o cursă prin jumătate din Europa.

#ochiul critic

O carte interesantă ca subiect propus, clar o carte de aventuri cu fragmente de mister și acțiune. Reușește destul de bine să creeze și să susțină suspansul, povestea mi s-a părut destul de consistentă și interesantă.

De asemenea, mi se pare clar că autorul s-a documentat extrem de mult pentru această carte, conține o grămadă de referințe la o mulțime de evenimente istorice. Până și despre România este o referință, dar una falsă. Se sugerează că în România ar fi trăit samuri, fals din câte știu eu, acesta fiind un animal de sorginte siberiană nicidecum românească.

Dacă subiectul și povestea în sine mi-au plăcut, cartea mi s-a părut că are și niște puncte la care scârțâie sau sunt enervante.

Adică, nu mi-a plăcut de exemplu că autorul a lungit-o cu descrierea acțiunii.

Deseori erau fragmente de genul: Sam și-a sprijinit piciorul drept pe umăr drept al lui Remi și piciorul stâng l-a pus în deschizătura din perete. Cu degetele încordate și-a flexat mâna dreptă și s-a împins în sus. Apoi a pus și cealaltă mână și s-a ridicat prin deschizătură.

Cine avea nevoie de toate astea? Din punctul meu de vedere putea să spună simplu: cu ajutorul lui Remi, Sam a urcat prin gaura din tavan. Cui îi pasă ce s-a întâmplat cu mușchii lui în acel moment? Mie nu.

Apoi, s-a cam exagerat cu autenticitatea faptelor. Ăștia doi par să fie un soi de Tomb Rider și Chuck Norris fiindcă ei le fac pe toate. Se luptă și cu mafia, ba chiar asaltează ei mafioții, scapă din orice situație, fac orice din orice, ca un soi de McGyver upgradat șamd. Plus că mai și trimit niște oameni pe cealaltă lume și deși fac asta în vreo 3-4 țări, poliția de acolo nu se prinde.

Din punctul ăsta de vedere mi se pare că autorul a exagerat iar ce spuneam mai sus, detaliile inutile plus lipsa de real uneori, mi-au scăzut entuziasmul cu privire la carte.

Dovadă că detaliile alea erau inutile este reprezentată de faptul că o parte din carte am scanat-o, am citit pe sărite și n-am pierdut deloc sensul, am înțeles fără probleme povestea. Și atunci, dacă ai chestii în plus puse aiurea, de ce să le mai pui acolo, să iasă numărul de pagini?

Dacă faci o ciorbă nu pui 5 litri de apă în plus, nu? Păi atunci în carte de ce să pui paragrafe în plus?

În ciuda acestor aspecte mai puțin plăcute, nu este o carte rea, dacă îți plac cărțile de aventură și mister atunci o poți citi, este relaxantă și ușor de citit.

Mulțumesc infraSunete pentru recenzie! Aștept și alte recenzii. Mai multe detalii găsiți aici.