Ziua a treia de Bookfest a fost copleșitoare. Deja intrasem în febra târgului și nu mai doream să plec. Mi-a fost foarte greu să mă împac cu ideea că trebuie să îmi la revedere de la acești oameni minunați, persoanele pe care le-am întâlnit în decursul acestor zile.
Ziua a debutat la fel ca precedenta, în Seneca Anticafe unde am scris povestea celei de-a doua zile. Am început chiar să lucrez la o nouă recenzie și am pus la punct câteva comunicate de presă. Și simt că voi duce dorul acestui loc, chiar e o locație primitoare și drăguță, unde îți vine cheful să faci treabă.
Am pornit apoi spre Romexpo, de data aceasta cu mașina proprie întrucât, după ce se terminau evenimentele ce mă interesau, urma să plec spre casă.
Când am ajuns la târg, am mers să îmi rezolv câteva dintre lucrurile pe care mi le propusesem. Am mers la standul Editurii Corint, mai exact la Leda Edge, de unde am cumpărat trei exemplare din Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni, ceea ce înseamnă că voi organiza un concurs cu trei câștigători (pe pagina de Facebook a blogului).
Mai apoi mi-am făcut drum spre standul Editurii Librex, de unde am cumpărat trei cărți, continuări ale unor serii pe care le începusem, dar nu le mai terminasem, de asemenea am luat și autograf de la autoare 🙂
La ora 13, a avut loc lansarea cărții Aromă de august de Ioana Țigănilă, la standul Editurii Herg Benet. Am fost prezentă la acest eveniment și chiar am filmat lansarea. O puteți găsi pe Facebook.
După acestă lansare, a avut loc o altă lansare/discuție, la ora 14, cu autorul Marcel Manea. Acesta a vorbit despre cartea lui, Bărbați pe tocuri, și am avut plăcuta surpriză să „decerneze” premiul Bărbați pe tocuri. Trofeul a ajuns la mama mea, care m-a însoțit în călătoria mea la Bookfest și care a condus 8 ore pentru a putea fi prezentă la aceste eveniment minunat.
Totul a fost foarte emoționant, s-a simțit un sentiment greu de explicat, ceva care îmbină recunoștință, bucurie, delir, fericire, dar și părere de rău pentru că va trebui să plecăm acasă.
Bookfest nu este un târg, este o reuniune de familie, nu este despre cărți, ci este despre oameni, despre iubitorii de cărți. Întrucât suntem oarecum puțini, aceste evenimente ne aduc aminte că nu suntem singuri, că mai există oameni ca noi, care iubesc enorm cărțile, care înțeleg sentimentele noastre.
Abia aștept să ajung la facultate, în București și să reușesc să mă întâlnesc mai des cu acești oameni speciali sau măcar o parte din ei. De asemenea, abia aștept următoarele târguri de carte!