Dacă am crezut că Cinder am citit-o acum mult timp, se dovedește că de fapt Magicianul oaselor câștigă la cea mai mare distanță între momentul când am terminat-o de citit și momentul când o recenzez. 4 luni… ăsta este un record… de care nu sunt deloc mândră. Dar vorbind de Magicianul oaselor, e romanul pe care mi l-aș fi dorit să îl am când eram la începutul călătoriei mele literare, sunt sigură că aș fi avut o altă părere despre el atunci. 

TITLU: Magicianul Oaselor
AUTOR: F. E. Higgins
EDITURĂ: Corint
NR. PAGINI: 320
ANUL PUBLICĂRII: 2009
RATING: ❤ ❤ ❤

Magicianul oaselor este a doua carte dintr-o serie (ceea ce nu am aflat decât foarte târziu), dar asta nu te împiedică să o citești întrucât nu mi s-a părut să aibă vreo legătură evidentă cu volumul anterior. Autoarea știe să ne introducă ușor în universul cărții, fără să ne ridice întrebări confuze cu privire la personaje sau la lumea creată.

Dupa disparitia tatalui sau, Pin Carpue a trait singur in sinistrul oras numit Urbs Umida. Apoi, odata ce-l intalneste pe Magicianul oaselor – un om ce-i poate face pe morti sa vorbeasca -, Pin este atras in lumea ametitoare a magiei si iluziilor… Insa cand descopera secretele magiei oaselor, viata ii este pusa in pericol de moarte.

Vorbind de spațiu, ne aflăm în orașul Ubs Umida, un loc cu adevărat gotic și întunecat. Centrul orașului este străbătut de Râul Foedus, un râu atât de toxic că mirosul lui se poate simți în tot orașul. Acesta împarte orașul în două: partea unde locuiesc bogații și partea unde locuiesc săracii. Locuitorii celor două părți rar se întâlnesc.

Povestea îl are în centru pe Pin Carpue, un băiat care încearcă să-și trăiască existența după dispariția tatălui său acuzat de crimă. Personajul nu este unul foarte dezvoltat, pare oarecum plat. Acesta se implică în rezolvarea mai multor mistere.

Acțiunea romanului este cea care, deși este sub forma unui haos, captează atenția cititorului. Cele câteva fire narative paralele, care cuprind misterele, sunt atent împletite astfel încât produsul final este cu siguranță pe placul cititorilor.

Este o carte de copii, cu un limbaj puțin mai complicat, dar foarte atractiv. Personajele și acțiunea, dar mai ales misterele vor încânta fiecare copil care le află povestea.

Multe nu am de zis despre carte decât că mi-ar fi plăcut să o fi citit cam de prima dată de când am auzit de ea, adică cam pe când aveam vreo 10 ani. Cred că atunci mi-ar fi plăcut mult mai mult.

Recomand cartea în special copiilor. Cred că ei vor fi mult mai încântați de ea și chiar prinși în mrejele misterelor.

Romanul mi-a fost oferit spre recenzare de TârgulCărții.ro.