Stăpânul umbrelor de Cassandra Clare (Uneltiri întunecate #2)

Mi-am dorit extrem de mult să citesc această carte. Mi-am dorit așa cum rar îmi mai doresc lucruri. Dar am așteptat sârguincios. Adevărat că mi-am cumpărat prin iulie acest volum în limba engleză, dar nu am apucat să-l citesc. Iar când am văzut că a apărut în limba română, am așteptat un timp până ce să îl cer de la editură. Probabil eram conștientă că nu eram încă pregătită pentru chinul emoțional pe care îl voi îndura. Dar acum i-a venit timpul. 😀 

TITLU: Stăpânul umbrelor
AUTOR: Cassandra Clare
EDITURĂ: LEDA EDGE
NR. PAGINI: 656
ANUL PUBLICĂRII: 2017
SERIE: Uneltiri întunecate
RATING: ❤ ❤ ❤ ❤ ❤ 

Recenzia primului volum o găsiți aici: Doamna de la Miezul Nopții.

Stăpânul umbrelor a fost un suflu nou și, în același timp, vechi. A fost ca o gură de aer rece după o perioadă de aer înăbușitor. A fost o trezire la fantezie după un timp în care am visat în realitate. A fost pur și simplu… uimitoare, minunată și extrem de frumoasă. Și extrem de dureroasă. Dar așa sunt cărțile bune, ele trebuie să te facă să simți ceva, fie că e bucurie și fericire, fie că e tristețe și durere, ori agonie sau mânie.

Iar aceasta e o carte al naibii de bună!

Nici nu știu de unde să încep… Romanul e un vârtej de emoții, de fapte și de personaje. Te ia, te mângâie, te lasă să visezi, iar mai apoi te stoarce, te torturează și te încurajează să ai speranță, că totul va fi bine, dar nimic nu e bine și tu o știi. E spectaculos să analizezi emoțiile prin care trece un cititor în momentul când lecturează Stăpânul umbrelor.

Cartea este al doilea volum din seria(trilogia) Uneltiri întunecate, cea de-a treia serie semnată de Cassandra Clare. Mă așteptam așadar la un roman de tranzit, nu foarte alert, dar care să pregătească terenul pentru un final fantastic în cel de-al treilea volum. Și pot spune cu mâna pe inimă și cu bucurie în glas că m-am înșelat întru totul.

Ți-ai da sufletul-pereche în schimbul sufletului tău?

Emma Carstairs a aflat că dragostea pe care o împărtășește cu parabatai-ul ei, Julian Blackthorn, nu este numai interzisă, dar îi poate distruge pe amândoi. Știe că ar trebui să fugă cât mai departe de Julian. Dar cum poate face asta când familia Blackthorn este amenințată din toate părțile? Singura lor speranță este Cartea Neagra a Morții, un tom de magie având o putere cumplită. Toata lumea o vrea. Dar numai cei din familia Blackthorn o pot găsi.

Izbânda poate veni cu un preț pe care Julian și Emma nici nu și-l imaginează, unul ce va aduce cu sine o judecată a sângelui care ar putea avea repercusiuni pentru tot și toți cei pe care îi iubesc ei cel mai mult.

Să fiu sinceră, nu mai țin minte prea bine ce s-a întâmplat în Doamna de la Miezul Nopții, dar nu vă faceți griji, nu veți avea nicio problemă dacă sunteți în aceeași situație ca mine. Autoarea ne aduce aminte ușor și delicat evenimentele importante și care au legătură directă cu volumul de față.

Inițial, după ce am analizat mai în detaliu coperta, am fost oarecum surprinsă să constat existența unei fotografii a Tower Bridge din Londra. Știam că acțiunea are loc în Los Angeles, dar m-am înșelat din nou. Deși acțiunea începe în LA, după câteva evenimente total nefericite, familia Blackthorn este silită să se mute în institutul din Londra. Astfel că mare parte din evenimente au loc în Anglia, explicându-se și apariția podului pe copertă.

Trecând de acest detaliu minor pe care am simțit nevoia să îl menționez, acest roman am simțit că se axează mai mult pe Julian, decât pe Emma. Deși, evident, ei sunt protagoniștii romanului, chiar și familia Blackthorn cu prietenii lor pot fi considerați personaje principale. Naratorul, deși la persoana a III-a, face astfel încât să putem exploata punctele de vedere a majorității personajelor. Este pur și simplu uluitor cum poate exista astfel de tehnică.

Despre acțiune nici nu mai are rost să vorbesc. Imaginați-vă cea mai frumoasă tehnică de redare a acțiunii și cred că sunteți aproape de stilul Cassandrei. Încă nu mă pot obișnui cu  echilibrul pe care îl creează între acțiune, suspans și descriere. Modul în care descrie o bătălie te face să stai cu sufletul la gură. Dar și descrierile locurilor, ale personajelor văzute prin ochii altor personaje, toate sunt fascinante.

Personajele sunt ca întotdeauna excepționale. Acestea evoluează vizibil, se maturizează, cresc, iar acțiunile lor reflectă aceste schimbări. Romanul se axează pe frații Blackthorne, o familie de care m-am atașat destul de mult pe parcursul celor două volume. Fiecare e special prin ceva, e aparte, unic, iar acest lucru face să stârnească și mai mult interesul.

Relațiile dintre ele sunt pur și simplu sfâșietoare și teribil de drăguțe. Începând de la cei doi parabatai, Julian și Emma, care își poartă o iubire interzisă atât prin lege cât și prin forțe magice care îi pot distruge, continuând cu triunghiul ”amoros” format din Mark, Kieran și Cristina, cu prietenia ce se leagă între Kit, Ty și Livvy, sfârșind cu maturizarea lui Dru și conștientizarea că ea are grijă de fratele ei mai mic, Tavvy, toate acestea sub semnul unui război iminent care amenință dezbinarea familiei.

Finalul mi-a dat fiori și piele de găină. În ultimele 5 pagini se întâmplă atât de multe evenimente și atât de multe întoarceri de situație, încât, după ce am terminat cartea, eram încă în stare de șoc, neputând să mă adun și să îmi dau seama de cele ce s-au petrecut. A fost un mind-blowing total. M-a adus în stare de șoc și mi-a frânt inima. Așa de ușor.

O carte bună te face să simți ceva.
O carte bestială îți sfâșie inima.

Este un roman minunat, o continuare excepțională a serie și una dintre cele mai bune cărți citite de mine. Recomand cu mare drag această carte, mai ales celor care au citit Doamna de la Miezul Nopții. Pentru cine nu a citit nimic scris de această autoare, vă sfătuiesc să începeți cu seriile Dispozitive infernale și Instrumente mortale (de preferat chiar în această ordine), deoarece în această serie veți găsi spoilere din celelalte. Dar chiar vă recomand să citiți orice semnat de Cassandra Clare, pentru că scrie genial și chiar cred că merită.

Romanul mi-a fost oferit spre recenzare de Leda Edge și îl puteți achiziționa de aici: LINK.